 | as |
|
| Juriu [ ju-riu ] VEZI SINONIME PENTRU juriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului juriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru juriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JURIU: JÚRIU, jurii, substantiv neutru 1. Comisie de specialiști desemnați sau aleși pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la concursuri, expoziții, competiții sportive etc. Pentru a nu greși în aprecieri, juriul a organizat o audiție colectivă, la care au fost invitați muncitori fruntași în producție, dirijori de coruri, critici și reprezentanți ai ansamblurilor artistice din capitală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/1. 2. Totalitatea juraților1 (1). Juriul a dat verdictul. – Pronunțat: -riu. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru juriu: juriu n. 1. reunire de 12 cetățeni chemați în fiecare sesiune a constitui Curtea cu jurați spre a se pronunța asupra culpabilității acuzaților după ascultarea interogatoriului și pledarea advocaților: juriul este statornicit în toate materiile criminale și pentru delictele politice și de presă; 2. comisiune însărcinată cu un examen particular. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JURIU: JÚRIU, jurii, substantiv neutru 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților1 care intră în componența curților cu juri. – Din limba franceza jury. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JURIU: JÚRIU, jurii, substantiv neutru 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din limba franceza jury. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru JURIU: JÚRIU substantiv neutru 1. Grup constituit de specialiști, însărcinat cu clasificarea și cu promovarea unor candidați sau a unor concurenți la un concurs, la o competiție sportivă etc. 2. Totalitatea celor care compun o instanță de judecată. [pronume -riu. / conform limba franceza , limba engleză jury]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru JURIU: JÚRIU substantiv neutru 1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă. 2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată. (< limba franceza jury) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JURIU: JÚRIU juriui n. Grup constituit din specialiști într-un domeniu, având misiunea de a aprecia și de a clasifica candidații sau concurenții la un concurs sau la o competiție. /<fr. jury Forme diferite ale cuvantului juriu: juriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru juriu: júriu substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat júriul; plural júrii, articulat júriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru juriu: júriu [riu pronume riu] substantiv neutru, articulat júriul; plural júrii, articulat júriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'JURIU' JURISPRUDÉNȚĂJURISPRUDENȚIÁLJURÍSTjurístăJÚRIUJURIZÁjurizáreJurjJurjan |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL juriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului juriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii JÚRIU juriui n. |
GRAMATICA cuvântului juriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului juriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul juriu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE juriu? Vezi cuvântul juriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul juriu?[ ju-riu ] Se pare că cuvântul juriu are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma grevă perlată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul juriu are forma: júrii
