 | as |
|
| Justeţe [ jus-te-ţe ] VEZI SINONIME PENTRU justeţe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului justete în mai multe dicționareDefinițiile pentru justete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUSTEȚE: JUSTÉȚE substantiv feminin Calitatea, însușirea a ceea ce este just; adevăr; dreptate. [Dosarul] de la districtul Botoșani ocupă, după părerea mea, rîndul întîi sub raportul justeței observațiunilor. ODOBESCU, S. II 161. ♦ Precizie, exactitate, corectitudine. Studiile sale de anatomie, bazate pe disecția cadavrelor, au o precizie și justețe care stîrnesc și astăzi admirația oamenilor de știință. vezi limba română mai 1952, 273. – Variantă: justéță (ALECSANDRI, S. 26) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUSTEȚE: JUSTEȚE s. 1. adevăr, autenticitate, exactitate, exactitudine. (S-a confirmat justete celor spuse de el.) 2. exactitate, exactitudine, precizie. (justete calculelor.) 3. dreptate, echitate, (învechit) lege. (A restabilit justete cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (învechit) rezon. (justete argumentelor sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUSTEȚE: JUSTÉȚE substantiv feminin Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. • Precizie, exactitate. [Variante: justéță substantiv feminin] – Din limba franceza justesse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUSTEȚE: JUSTÉȚE substantiv feminin Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Variante: justéță substantiv feminin] – Din limba franceza justesse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru JUSTEȚE: JUSTÉȚE substantiv feminin Însușirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Variante justeță substantiv feminin / conform limba franceza justesse]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru JUSTEȚE: JUSTÉȚE substantiv feminin 1. însușirea de a fi just; dreptate. 2. precizie, exactitate. (< limba franceza justesse) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JUSTEȚE: JUSTÉȚE forme Caracter just. [G.-D. justeței] /<fr. justesse[1] Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru justețe: justéțe substantiv feminin, articulat justéțea, genitiv dativ articulat justéței[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru justețe: justéțe substantiv feminin, articulat justéțea, genitiv dativ articulat justéței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Justețe: Justețe ≠ injustețe[1] Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUSTETE' JUSSIAEAJussieuJUSTJUSTÉȚĂJUSTÉȚEJUSTICIAJUSTIFICÁJUSTIFICÁBILJUSTIFICÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Justețe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului justețe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a confirmat justețe celor spuse de el. Justețe calculelor. A restabilit justețe cauzei cuiva. Justețe argumentelor sale. A restabilit justețe cauzei cuiva. Justețe argumentelor sale. |
GRAMATICA cuvântului Justețe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului justețe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Justețe poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE justeţe? Vezi cuvântul justeţe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul justeţe?[ jus-te-ţe ] Se pare că cuvântul justeţe are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Justețe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Minciună goală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
