 | as |
|
| Lipsă [ lip-să ] VEZI SINONIME PENTRU lipsă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lipsa în mai multe dicționareDefinițiile pentru lipsa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LIPSĂ: LÍPSĂ, lipsuri, substantiv feminin 1. (Cu determinări în genitiv sau introduse prin prepoziție «de») Faptul că cineva sau ceva nu se găsește într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. Lipsa lui nu împiedecă să domnească o veselie atît de deplină. REBREANU, R. I 229. Nimeni nu băgase în seamă lipsa lui Făt-Frumos, afară de împărătița care avea obiceiul să mănînce cu dînsul. POPESCU, B. I 29. Ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea. GHICA, S. A. 84. • locuțiune prepoziție În (sau din) lipsă de... = lipsind, nefiind, neavînd (cineva) ceva, din pricină că lipsește, că nu este. N-am venit din lipsă de timp. ▭ Vitejii poartă-n frunte crengi verzi ce se îndoaie Ca lauri blînzi de pace în lipsă de războaie. ALECSANDRI, P. III 336. În lipsă de prosop, să usca la aer. DRĂGHICI, R. 148. În lipsa (cuiva) = cît timp sau în timp ce cineva lipsește de undeva (mai ales de acasă). Are să ne aștepte nepoata Cecilia cu automobilul la gară și are să ne arate ce-a învățat dînsa în lipsa noastră. C. PETRESCU, A. 398. Viind și boierul acasă, întrebă: – Cine a mai fost p-aici în lipsa mea? ce s-a mai petrecut? ISPIRESCU, L. 181. Voi priveghea nurorile... și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă în lipsa feciorilor mei. CREANGĂ, P. 4. • Locuţiune adverbiala (juridic) În lipsă = în contumacie. • Expresia: Mai bine lipsă = mai bine mă lipsesc. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. Sărmanele, duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. ♦ (Neobișnuit) Gol, loc în care lipsește ceva. Privirea mi se îngropâ în lipsa neagră a unei scînduri din susul păretelui dimpotrivă. HOGAȘ, M. N. 88. ♦ (Cu valoare de adjectiv invariabil) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. ▭ Erau ude și acestea [lemnele] și lipsă la cîntar. PAS, Z. I 131. Duse mîna la buze să-și ascundă cei doi dinți lipsă. SADOVEANU, P. S. 65. Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, M. 236. 2. (Mai ales la plural ) Lucruri care lipsesc dintr-un ansamblu, dintr-o totalitate. Găsise o mulțime de lipsuri la fiecare transport și nu voia să elibereze șoferilor acte de primire. GALAN, B. I 265. 3. Faptul de a nu fi deplin, desăvîrșit, complet; imperfecțiune, scădere, defect. vezi lacună, greșeală, eroare. O armă din cele mai ascuțite cu ajutorul căreia partidul scoate la iveală și înlătură lipsurile din muncă este critica și autocritica. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. Prins în iureșul întrecerilor, se muncea să-și completeze lipsurile meșteșugului. MIHALE, O. 168. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, jenă materială. vezi sărăcie. [Millo] se revoltă; părăsește casa părintească și pe ai săi și intră, nepregătit, într-o viață de luptă și lipsuri, spre a-și împlini destinul. SADOVEANU, E. 68. Știa ce este necazul și lipsa. ISPIRESCU, L. 123. Scavinschi... alergă la Iași, dar sărăcia și lipsa îl întovărășiră și aici. NEGRUZZI, S. I 206. 5. (Învechit și regional, adesea în construcții cu verbul «a avea») Necesitate, nevoie, trebuință. Cînd vei avea lipsă de mine, numai scutură frîul, că eu voi fi la tine. RETEGANUL, P. II 12. Avem lipsă de ploi. ALECSANDRI, T. I 388. • Expresia: De lipsă = necesar, indispensabil. Pămîntul îi e de lipsă [poporului]. RUSSO, O. 38. Pot născoci toate acele ce-m sînt de lipsă. DRĂGHICI, R. 102. – plural și: lipse (EMINESCU, N. 41, ODOBESCU, S. III 38). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LIPSĂ: LIPSĂ substantiv, adjectiv 1. substantiv absență, (rar) lipsire. (lipsa lui a fost remarcată.) 2. adjectiv absent. (Este lipsa la apel, la școală.) 3. substantiv gol, lacună. (Completează lipsaurile.) 4. substantiv (finanțe) manco. 5. substantiv (finanțe) deficit, minus. (Are în casă o lipsa de cîteva sute de lei.) 6. substantiv insuficiență, sărăcie, (învechit) neajungere. (lipsa de legume pe piață.) 7. substantiv mizerie, nevoie, sărăcie, (livresc) indigență, penurie, privațiune, (învechit și popular) calicenie, calicie, neavere, (învechit și regional) niștotă, scumpete, ticăloșie, (regional) sărăpanie, (învechit) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, novoință, scădere, scumpătate. (O acută lipsa bîntuia pe atunci.) 8. substantiv cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livresc) carență, racilă, tară, (popular și fam.) beteșug, (regional și fam.) hibă, (regional) madea, teahnă, (Olt., Muntenia și Moldova) ponos, (învechit) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are multe lipsa.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LIPSĂ: LÍPSĂ, lipsuri, substantiv feminin 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. • Locuţiune adverbiala (juridic) În lipsă = în contumacie. • locuțiune prepoziție În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. • Expresia: Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (învechit și regional) Necesitate, trebuință. • locuțiune adjectiv De lipsă = necesar, indispensabil. Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [plural și: (învechit) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LIPSĂ: LÍPSĂ, lipsuri, substantiv feminin 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. • Locuţiune adverbiala (juridic) În lipsă = în contumacie. • locuțiune prepoziție În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din cauză că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. • Expresia: Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (învechit și regional) Necesitate, trebuință. • locuțiune adjectiv De lipsă = necesar, indispensabil. Am înșirat toate cele ce-mi sunt de lipsă. [plural și: (învechit) lipse] – Din lipsi (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LIPSĂ: LÍPSĂ lipsauri forme 1) Stare când cineva sau ceva nu se află în locul unde ar fi trebuit să se afle. 2) Ceea ce lipsește cuiva sau din ceva. lipsa de bani. [G.-D. lipsei] /v. a lipsi Forme diferite ale cuvantului lipsa: lipsauri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Lipsă: Lipsă ≠ îndestulare, prezență, prisos, surplus Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lipsă: lípsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat lípsei; plural lípsuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LIPSĂ: LÍPSĂ substantiv verbal necesitate, nevoie, trebuință. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lipsă: lípsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat lípsei; plural lípsuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lipsă: lipsă substantiv verbal NECESITATE. NEVOIE. TREBUINȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Lipșa: Lipșa vezi Lepa 6. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Lipșa: Lipșa vezi Lepa 6. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'LIPSA' LippeLIPPERSHEYLIPPOLDLIPRANDILÍPSĂlipsănoáiceLIPSCALIPSCÁNLIPSCĂNÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Lipșa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lipșa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lipșa lui a fost remarcată. Este lipșa la apel, la școală. Completează lipșaurile. Are în casă o lipșa de cîteva sute de lei. Lipșa de legume pe piață. O acută lipșa bîntuia pe atunci. Are multe lipșa. Are în casă o lipșa de câteva milioane de lei. Lipșa de legume pe piață. LÍPSĂ lipșauri forme 1 Stare când cineva sau ceva nu se află în locul unde ar fi trebuit să se afle. Lipșa de bani. |
GRAMATICA cuvântului Lipșa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lipșa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Lipșa poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE lipsă? Vezi cuvântul lipsă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lipsă?[ lip-să ] Se pare că cuvântul lipsă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Lipșa Inţelegi mai uşor cuvântul lipșa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= lipsind, nefiind, neavînd cineva ceva, din pricină că lipsește, că nu este În lipsa cuiva = cît timp sau în timp ce cineva lipsește de undeva mai ales de acasă Locuţiune adverbiala juridic În lipsă = în contumacie Mai bine lipsă = mai bine mă lipsesc A duce lipsă de ceva = a nu avea ceva în cantitate suficientă De lipsă = necesar, indispensabil Locuţiune adverbiala juridic În lipsă = în contumacie = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipsește În lipsa cuiva sau a ceva = cât timp sau în timp ce cineva sau ceva lipsește Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț A duce lipsă de ceva = a nu avea ceva în cantitate suficientă locuțiune adjectiv De lipsă = necesar, indispensabil Locuţiune adverbiala juridic În lipsă = în contumacie = nefiind, neavând ceva, din cauză că lipsește În lipsa cuiva sau a ceva = cât timp sau în timp ce cineva sau ceva lipsește Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț A duce lipsă de ceva = a nu avea ceva în cantitate suficientă locuțiune adjectiv De lipsă = necesar, indispensabil |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Lipșa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: înainte de masă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul lipsă are forma: lípsuri
