 | as |
|
| Locuţiune [ lo-cu-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU locuţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului locutiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru locutiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOCUȚIUNE: LOCUȚIÚNE, locuțiuni, substantiv feminin 1. (gramatică; de obicei urmat de determinări care indică valoarea morfologică) Grup de cuvinte care la un loc au valoarea unei singure părți de vorbire. Locuțiune adjectivală. Locuțiune adverbială. ▭ Există cazuri cînd nu se pot forma derivate și limba e silită să recurgă la locuțiuni. GRAUR, forme L. 146. 2. (Învechit) Expresie. Citațiuni... din cele mai recomandabile și mai caracteristice locuțiuni populare și proverbe. ODOBESCU, S. II 398. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: locúție (RUSSO, S. 93) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOCUȚIUNE: LOCUȚIÚNE, locuțiuni, substantiv feminin Grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. ♦ (învechit) Expresie. [ pronunție: -ți-u-. – Variante: (învechit) locúție substantiv feminin] – Din limba franceza locution, latina locutio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOCUȚIUNE: LOCUȚIÚNE, locuțiuni, substantiv feminin Grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. ♦ (învechit) Expresie. [ pronunție: -ți-u-. – Variante: (învechit) locúție substantiv feminin] – Din limba franceza locution, latina locutio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCUȚIUNE: LOCUȚIÚNE substantiv feminin Grup de cuvinte care, pierzându-și semnificația lor proprie, au împreună valoarea unui singur cuvânt și o funcție gramaticală unică. [pronume -ți-u-, variantă locuție substantiv feminin / conform limba franceza locution, latina locutio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru locuțiune: *locuțiúne forme (latina locutio, -ónis, despre loqui, locutum, a vorbi). Modu de a vorbi, expresiune. Locuțiune adverbială, reuniune de cuvinte egale cu un adverb, ca: cu artă îld. artistic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCUȚIUNE: LOCUȚIÚNE locutiunei forme Îmbinare de cuvinte cu sens unitar și funcție gramaticală unică. [G.-D. locuțiunii; silabe -ți-u-] /<fr. locution, latina locutio, locutiuneonis[1] Forme diferite ale cuvantului locutiune: locutiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCUȚIUNE: LOCUȚIÚNE substantiv feminin grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. (< limba franceza locution, latina locutio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locuțiune: locuțiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat locuțiúnii; plural locuțiúni[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locuțiune: locuțiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat locuțiúnii; plural locuțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LOCUTIUNE' LOCUSTEANULOCÚȚLOCÚȚIELOCUȚIONÁL, -ĂLOCUȚIÚNELOCUTÓRLOCVÁCELOCVACITÁTELOCVEI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL locuțiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului locuțiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LOCUȚIÚNE locuțiunei forme Îmbinare de cuvinte cu sens unitar și funcție gramaticală unică. Locution, latina locutio, locuțiuneonis[1]. |
GRAMATICA cuvântului locuțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului locuțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul locuțiune poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE locuţiune? Vezi cuvântul locuţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul locuţiune?[ lo-cu-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul locuţiune are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Juridic; în sintagma cazier judiciar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul locuțiune are forma: locuțiúni[1]
