 | as |
|
| Locutor [ lo-cu-tor ] VEZI SINONIME PENTRU locutor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului locutor în mai multe dicționareDefinițiile pentru locutor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru LOCUTÓR: LOCUTÓR substantiv masculin (< limba franceza locuteur, italiana locutore): cel care vorbește cu cineva (vorbitorul); cel care pune întrebări interlocutorului, participând la o discuție; cel care emite o comunicare destinată cuiva de față (emițătorul). L. este reprezentantul persoanei I gramaticale ( vezi și interlocutór). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCUTÓR: LOCUTÓR substantiv masculin (lingvistică) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< limba franceza locuteur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LOCUTÓR: LOCUTÓR substantiv masculin cel care vorbește cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare. (< limba franceza locuteur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOCUTÓR: LOCUTÓR, locutori, substantiv masculin (lingvistică) Vorbitor. – Din limba franceza locuteur. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOCUTÓR: LOCUTÓR, locutori, substantiv masculin (lingvistică) Vorbitor. – Din limba franceza locuteur. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locutor: locutór substantiv masculin, plural locutóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locutor: *locutór substantiv masculin, plural locutóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LOCUTOR' LOCÚȚLOCÚȚIELOCUȚIONÁL, -ĂLOCUȚIÚNELOCUTÓRLOCVÁCELOCVACITÁTELOCVEILOD |
GRAMATICA cuvântului LOCUTÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului locutor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul LOCUTÓR poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE locutor? Vezi cuvântul locutor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul locutor?[ lo-cu-tor ] Se pare că cuvântul locutor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL LOCUTÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv fără frâu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul locutor are forma: locutóri
