 | as |
|
| Lucoare [ lu-coa-re ] VEZI SINONIME PENTRU lucoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului lucoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru lucoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUCOARE: LUCOÁRE, lucori, substantiv feminin (Învechit și arhaizant) Lucire, strălucire. Am început a desluși cărările din trestii. Apoi mi s-a deschis luciu larg, rumenit de cea dintîi lucoare a zorilor. SADOVEANU, N. forme 50. Albe-ntîi și tot mai roșii Zorile și-ntind lucoarea – Din zăvoi, privighetoarea Iarăși a-nceput! COȘBUC, P. II 69. Apele... se roșesc și se luminează, oglindind lucoarea flăcărilor. ODOBESCU, S. III 534. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lucoare: lucoáre (lucóri), substantiv feminin – Strălucire. latina *lūcōrem (Pușcariu 989; Candrea-Dens., 1010; REW 5144; Battisti, III, 2278), conform italiana lucore, prov. lugor, limba franceza lueur, cat. llugor. conform luci. – derivat strălucoare, substantiv feminin (învechit, strălucire), cuvînt rar, întrebuințat numai de Dosoftei. Forme diferite ale cuvantului lucoare: lucóri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCOARE: LUCOÁRE lucoareóri forme învechit 1) Radiație electromagnetică, emisă de unele corpuri luminescente sau incandescente, care, acționând asupra retinei ochiului, permite ca lumea înconjurătoare să fie vizibilă; lumină. 2) figurat Sursă care luminează spiritul. /<lat. lucor, lucoareoris Forme diferite ale cuvantului lucoare: lucoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lucoare: lucoáre forme, plural orĭ (latina *lúcor, *lucóris, id; vit. lucore, sard. lugore, pv. lugor, limba franceza lueur, cat. llugor). Vechĭ. Azĭ literar Lucire, strălucire: lucoarea soareluĭ (Cod. Vor.), o orbise lucoarea (Isp.), privirea eĭ căpătă o lucoare de fericire (CL. 1910, 5, 545). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru lucoare: lucoare forme lumină, mai ales slabă: o orbise lucoarea ISP.; figurat o mincinoasă lucoare de pace BĂLC. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LUCOARE: LUCOÁRE, lucori, substantiv feminin (învechit și arhaic) Lumină; lucire, strălucire. – latina lucor, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LUCOARE: LUCOÁRE, lucori, substantiv feminin (învechit) Lumină; lucire, strălucire. – latina lucor, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lucoare: lucoare substantiv verbal LUCIRE. LUMINĂ. SCÎNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lucoare: lucoáre (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat lucórii; plural lucóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lucoare: lucoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat lucórii; plural lucóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'LUCOARE' LUCITÓRLÚCIULUCIUSLUCKNOWLUCOÁRELucociLUCRÁLUCRÁRElucrăréț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lucoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lucoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LUCOÁRE lucoareóri forme învechit 1 Radiație electromagnetică, emisă de unele corpuri luminescente sau incandescente, care, acționând asupra retinei ochiului, permite ca lumea înconjurătoare să fie vizibilă; lumină. Lucor, lucoareoris. |
GRAMATICA cuvântului lucoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lucoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lucoare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lucoare? Vezi cuvântul lucoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lucoare?[ lu-coa-re ] Se pare că cuvântul lucoare are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lucoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i cădea cuiva cu drag sau la inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul lucoare are forma: lucóri
