eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție lucrare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Lucrare [ lu-cra-re ]
VEZI SINONIME PENTRU lucrare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului lucrare în mai multe dicționare

Definițiile pentru lucrare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUCRARE:
LUCRÁRE, lucrări, substantiv feminin

I. Acțiunea de a lucra.

1. (Învechit) Muncă, activitate, sforțare pentru a realiza ceva. Am căutat și voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. GHICA, A. 425. Republica este un stat în care oamenii adunați îngrijăsc singuri de soarta lor fără a-și pune stăpîni pe cap, avînd în lucrarea lor drept regulă dreptatea și drept țintă frăția. BĂLCESCU, O. I 350. Pămîntul da de la sine, fără muncă și lucrare Tuturor deopotrivă și adăpost și mîncare. CONACHI, P. 296.

2. Prefacerea unui material brut într-un obiect de formă sau cu întrebuințare determinată; prelucrare. Erau și ei [celții] pricepuți în lucrarea fierului. istorie R.P.R. 27.
       • Expresia: A pune în lucrare = a începe efectuarea, executarea, a pune în practică. Căta deci verb reflexiv:eme cu prilej să-și puie în lucrare cugetul său. ISPIRESCU, L. 130. Legiuiri înțelepte și prevăzătoare, pe care le și pune în lucrare o sistemă de administrațiune regulată ca ceasornicul. ODOBESCU, S. III 37. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul. NEGRUZZI, S. I 144.
♦ Lucrarea pămîntului = cultivarea pămîntului, agricultură.

II. Rezultatul acțiunii de a lucra.

1. Lucru realizat (dintr-un material brut) printr-o muncă fizică sau intelectuală. Alții nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani. ISPIRESCU, L. 137. Marele Ulpiu... umplea întinsul său imperiu de edificii somtuoase și de lucrări de artă folositoare. ODOBESCU, S. III 71. Lucrările noue n-au acel grandios ce se vede în toate lucrările bătrîne. NEGRUZZI, S. I 193.
♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere.
       • Lucrare de control vezi control.

2. Faptă, înfăptuire, realizare. Poftind să cunoască ce fel de lucrare a săvîrșit Sindipa filozoful... a aruncat cu dibăcie o întrebare. SADOVEANU, despre P. 137.
♦ figurat (Rar) Șiretenie, tertip, vicleșug, șmecherie; lucrătură. Prea puternice împărate, iată cum sînt faptele și lucrările femeilor. SADOVEANU, despre P. 52.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

LUCRARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LUCRARE:
LUCRÁRE, lucrări, substantiv feminin

1. Acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate.
       • Expresia: A pune în lucrare = a începe executarea (a ceva), a pune în practică.
♦ (învechit) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva.
♦ (concretizat) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală.
♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică.
♦ specializare Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație.
       • Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură.

2. Înfăptuire, realizare.

3. figurat (Rar) Lucrătură (2).

– vezi lucra.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LUCRARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LUCRARE:
LUCRÁRE, lucrări, substantiv feminin

1. Acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate.
       • Expresia: A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică.
♦ (învechit) Muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva.
♦ (concretizat) Lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală.
♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică.
♦ specializare Operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație.
       • Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor. Lucrarea pământului = agricultură.

2. Înfăptuire, realizare.

3. figurat (Rar) Lucrătură (2).

– vezi lucra.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

lucrare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lucrare:
lucráre forme Acțiunea de a lucra: lucrarea pămîntuluĭ (agricultura). Acțiune, muncă: lucrarea omuluĭ, a mințiĭ, a mașinilor, a unuĭ medicament. Operă, lucru făcut (un pod, o carte): a face o lucrare de valoare. plural Discusiunĭ, deliberațiunĭ, deciziunĭ scrise: lucrările unuĭ parlament. Lucrărĭ de artă, lucrărĭ inginereștĭ artistice, ca podurĭ, tunelurĭ, canale ș. a. Lucrărĭ publice, care îĭ interesează pe toțĭ locuitoriĭ statuluĭ și-s făcute și întreținute de ministeru lucrărilor publice, ca drumurile de fer. A fi în lucrare saŭ în lucru, a se executa, a fi pe cale de execuțiune: acel pod era atuncĭ în lucrare.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

LUCRARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCRARE:
LUCRARE s.

1. cultivare, cultură, lucrat. (lucrare pămîntului.)

2. carte, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livresc) op. (O lucrare groasă.)

3. creație, operă, producție, (învechit) producere, product. (O lucrare de mare valoare.)

4. operă, scriere, text, (livresc) op, (învechit și popular) scriptură, (învechit) scriitură, scrisoare, uvraj. (A prezentat lucrare la tipografie.)

5. lucrare dramatică = piesă, operă dramatică, scriere dramatică.

6. studiu. (O mică lucrare de chimie fizică.)

7. operă. (O lucrare statuară.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

lucrare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru lucrare:
lucrare forme acțiunea de a lucra și rezultatul ei:

1. operațiune: lucrarea mașinilor; figurat lucrarea minții;

2. acțiune: lucrarea medicamentului;

3. operă: e o lucrare de valoare;

4. plural discuțiuni, deliberațiuni: lucrările Camerei; lucrări de artă, construcțiuni ce reclamă cunoștințe speciale, ca poduri, tuneluri, canaluri etc.; lucrări publice, cari interesează pe toți locuitorii unei țări și cari sunt făcute cu cheltueala și sub privegherea Statului.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUCRARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LUCRARE:
LUCRÁRE lucrareări forme

1) vezi A LUCRA.

2) Operă artistică sau științifică.

3) Efort fizic sau mintal pentru a realiza ceva. lucrarearea pământului.

4) figurat Traducere în viață; înfăptuire; realizare. [silabe lu-cra-] /v. a lucra
Forme diferite ale cuvantului lucrare: lucrareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

lucrare
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru lucrare:
lucrare, lucrări substantiv feminin (argoul lumii interlope) acțiune pusă la cale împotriva unei persoane.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

lucrare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lucrare:
lucráre substantiv feminin (silabe -cra-), genitiv dativ articulat lucrării; plural lucrări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

lucrare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lucrare:
lucráre (lu-cra-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat lucrắrii; plural lucrắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

LUCRARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LUCRARE:
LUCRÁRE substantiv verbal lucru, muncă, treabă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

lucrare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lucrare:
lucrare substantiv verbal LUCRU. MUNCĂ. TREABĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'LUCRARE'
LUCKNOWLUCOÁRELucociLUCRÁLUCRÁRElucrăréțLUCRÁTLUCRATÍVlucrativitáte

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lucrare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lucrare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Lucrare pămîntului.
O lucrare groasă.
O lucrare de mare valoare.
A prezentat lucrare la tipografie.
O mică lucrare de chimie fizică.
O lucrare statuară.
A prezentat lucrare la tipografie.
O mică lucrare de chimie fizică.
O lucrare statuară.
LUCRÁRE lucrareări forme 1 vezi A LUCRA.
Lucrarearea pământului.

GRAMATICA cuvântului lucrare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lucrare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lucrare poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul lucrare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul lucrare are forma: lucrări
VEZI PLURALUL pentru lucrare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE lucrare?
Vezi cuvântul lucrare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lucrare?
[ lu-cra-re ]
Se pare că cuvântul lucrare are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL lucrare
Inţelegi mai uşor cuvântul lucrare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A pune în lucrare = a începe efectuarea, executarea, a pune în practică
♦ Lucrarea pămîntului = cultivarea pămîntului, agricultură
A pune în lucrare = a începe executarea a ceva, a pune în practică
Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc
Lucrarea pământului = agricultură
A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică
Lucrarea solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc
Lucrarea pământului = agricultură
Lucrare dramatică = piesă, operă dramatică, scriere dramatică
lucrare de control = extemporal

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lucrare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a băga pe cineva în pâine?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade
apă cu salinitate redusă
a da cuiva o slujbă
a anula
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app