 | as |
|
| Lumînare [ lu-mî-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU lumînare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului luminare în mai multe dicționareDefinițiile pentru luminare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUMÎNARE: LUMÎNÁRE, lumînări, substantiv feminin 1. Obiect în formă de cilindru subțire, făcut din ceară, stearină, seu sau altă materie grasă solidă și avînd la mijloc un fitil de bumbac care, aprins, arde cu flacără, producînd lumină. Pe masa din mijlocul odăii ardea o lumînare de seu, într-un sfeșnic de lut, smălțuit cu verde. BUJOR, S. 35. Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, P. 125. Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302. Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. EMINESCU, O. I 130. • (termen militar) Lumînare fumigenă vezi fumigen. • Expresia: (Drept) ca lumînarea = foarte drept. Sta... drept ca lumînarea și le privea cu băgare de seamă. CREANGĂ, P. 271. Pe la aprinsul lumînărilor vezi aprins1. Să-l pici (sau să-l fi picat) cu lumînarea (sau cu ceară) vezi pica. A căuta (ceva) cu lumînarea = a căuta (ceva) cu multă stăruință, a-și da toată silința (pentru a găsi ceva). Și-o găsit gineri în sfîrșit?... Slavă domnului!... că mult o mai umblat căutîndu-i cu lumînarea. ALECSANDRI, T. I 156. A căuta (cuiva) ceartă (sau gîlceavă, pricină) cu lumînarea vezi căuta (I 1). 2. Plantă erbacee, înaltă, cu flori gălbui și mari dispuse într-un spic lung și dens (Verbascum phlomoides); coada-boului, coada-lupului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LUMINARE: LUMINÁRE, (3) luminări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) lumina. 1. Producere de lumină (I 1). Sistem de luminare. ♦ (Învechit; concretizat) Lumină. A zilei luminare de pe cer acum s-a stins. NEGRUZZI, S. II 14. 2. figurat Cultivare a minții, instruire; educare, lămurire. Luminarea culturală a țărănimii muncitoare nu poate fi despărțită de ridicarea nivelului de cunoștințe agrotehnice ale acesteia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 2/1. Țăranul romîn are drept nu numai la pămînt... dar are drept la luminarea minții lui prin carte și cultură. SADOVEANU, E. 25. 3. (Învechit, însoțit de un adjectiv posesiv) Luminăție. Cu luminările sale bezădele ( = beizadele) trăiesc foarte bine, căci mult mă iubesc. KOGĂLNICEANU, S. 6. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru lumînare: lumînáre forme, plural ărĭ (latina luminare, plural -aria, limba franceza lumière, vsp. lumnera). Vălătuc de ceară, de seŭ, de stearină, de parafină ș. a. cu un fitil în mijloc, care, cînd îl aprinzĭ, arde și luminează. Pe la aprinsu lumînărilor, pe înserate, pe înoptate. Drept ca lumînarea, foarte drept, în pozițiune verticală. A ținea cuĭva lumînarea, a fi pe lîngă el cînd e aproape să moară (după obiceĭu de a aprinde mortuluĭ o lumînare). Prov. După sfînt, și lumînarea (saŭ tămîĭa), după persoană, așa și considerațiunea arătată eĭ. vezi fachie, masala, lampă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lumînare: lumînáre (lumînắri), substantiv feminin – 1. Lumină. – 2. Făclie, faclă. – Variante mr. luminare, megl. luminare, megl. luminari. latina lumĭnare (Pușcariu 992; Candrea-Dens., 1015; REW 5162); ar putea fi și un derivat intern, din lumina. – derivat lumînărar, substantiv masculin (fabricant de lumînări); lumînărărie, substantiv feminin (magazin de lumînări); lumînărică, substantiv feminin (lumînare; un joc de copii; plantă, Verbascum thapsus). conform lume, lumină. Forme diferite ale cuvantului luminare: lumînắri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LUMINARE: LUMINÁRE, luminări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) lumina. 2. figurat Instruire; educare. 3. (învechit, rar; însoțit de un adjectiv pos.) Luminăție. – vezi lumina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LUMINARE: LUMINÁRE substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) lumina. 2. figurat Instruire; educare. 3. (învechit; însoțit de un adjectiv pos.) Luminăție. – vezi lumina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru luminare: luminare forme 1. acțiunea de a lumina: 2. figurat cultivare, instruire: luminarea spiritului; 3. luminăție: Luminarea Sa. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LUMINARE: LUMINARE s. 1. luminat. (luminare unui colț întunecat.) 2. înseninare, limpezire. (luminare cerului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru luminare: lumináre forme Acțiunea de a lumina. Vechĭ. Luminăție: Luminarea Sa. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru luminare: lumináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat luminării; plural luminări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lumînare: lumînare substantiv verbal BRUSTURE. LIPAN. PRĂJINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru luminare: lumináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat luminắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LUMINARE' LUMINANȚMÉTRULUMINÁRlumînărárlumînărăríeLUMINÁRELuminárealumînărícălumînărică-albastrăLUMÎNĂRÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL luminare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului luminare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Luminare unui colț întunecat. Luminare cerului. Luminare unui colț întunecat. |
GRAMATICA cuvântului luminare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului luminare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul luminare poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lumînare? Vezi cuvântul lumînare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lumînare?[ lu-mî-na-re ] Se pare că cuvântul lumînare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL luminare Inţelegi mai uşor cuvântul luminare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Drept ca lumînarea = foarte drept A căuta ceva cu lumînarea = a căuta ceva cu multă stăruință, a-și da toată silința pentru a găsi ceva Cu luminările sale bezădele = beizadele trăiesc foarte bine, căci mult mă iubesc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL luminare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua pe cineva cu binele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul luminare are forma: luminări
