 | as |
|
| Mâncărime [ mân-că-ri-me ] VEZI SINONIME PENTRU mâncărime PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mancarime în mai multe dicționareDefinițiile pentru mancarime din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÂNCĂRIME: MÂNCĂRÍME, mâncărimi, substantiv feminin Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. • Expresia: A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + sufix -ime. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÂNCĂRIME: MÂNCĂRÍME, mâncărimi, substantiv feminin Senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. • Expresia: A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret. – Mâncare + sufix -ime. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MÂNCĂRIME: MÂNCĂRÍME mancarimei forme Senzație de furnicare a pielii (provocată de diferite boli, de înțepătura unor insecte etc.) și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici. * A avea mancarime de (sau la) limbă a) a nu fi în stare să păstreze tăcerea; b) a fi vorbăreț; palavragiu. /mâncare + sufix mancarimeime Forme diferite ale cuvantului mancarime: mancarimei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mâncărime: mâncărime forme 1. iritațiune în piele ce face să ne scărpinăm: urzicile fac mai multă usturime decât mâncărime; 2. figurat dorință foarte mare: mâncărime de a scrie, de a vorbi. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mâncărime: mâncăríme substantiv feminin, genitiv dativ articulat mâncărímii; plural mâncărími Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mâncărime: mâncăríme substantiv feminin, genitiv dativ articulat mâncărímii; plural mâncărími Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MANCARIME' MÂNCĂRÉȚMÂNCĂRÍCĂMÂNCĂRÍCIMÂNCĂRÍEMÂNCĂRÍMEMÂNCĂRIOÁRĂMÂNCĂRÍȚĂMÂNCĂRÚȘĂMăncaș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MÂNCĂRIME Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mâncărime dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÂNCĂRÍME mÂncĂrimei forme Senzație de furnicare a pielii provocată de diferite boli, de înțepătura unor insecte etc. * A avea mÂncĂrime de sau la limbă a a nu fi în stare să păstreze tăcerea; b a fi vorbăreț; palavragiu. /mâncare + sufix mÂncĂrimeime. |
GRAMATICA cuvântului MÂNCĂRIME? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mâncărime. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MÂNCĂRIME poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mâncărime? Vezi cuvântul mâncărime desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mâncărime?[ mân-că-ri-me ] Se pare că cuvântul mâncărime are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MÂNCĂRIME Inţelegi mai uşor cuvântul mâncărime dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A avea mâncărime de sau la limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret A avea mâncărime de sau la limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MÂNCĂRIME |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de primejdie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mâncărime are forma: mâncărími
