eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție manita


PLURALGRAMATICĂSILABE
Manită [ ma-ni-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU manită PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului manita în mai multe dicționare

Definițiile pentru manita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a manita
Verbul: a manita (forma la infinitiv)
A manita conjugat la timpul prezent:
  • eu -
  • tu -
  • el ea manitează
  • noi -
  • voi -
  • ei ele manitează
VEZI VERBUL a manita CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANITĂ:
MANÍTĂ substantiv feminin

1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă.

2. boală a vinului datorată manitei (1). (< limba franceza mannite)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



MANIȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MANIȚĂ:
MANÍȚĂ substantiv feminin (Învechit) Stofă groasă din care se făceau odinioară anterie și rochii. Nu va purta niciodată rochii de maniță și de bogasiu. FILIMON, C. 209.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MANITĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MANITĂ:
MANÍTĂ substantiv feminin (chimie) Substanță organică zaharată care se găsește în rășina de frasin și în unele ciuperci, având acțiune laxativă. [< limba franceza mannite].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MANITA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANITA:
MANITÁ, persoană 3 manitează, verb

I. reflexiv (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

– Din manită.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



MANITA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANITA:
MANITÁ, persoană 3 manitează, verb

I. reflexiv (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

– Din manită.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MANITA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MANITA:
MANITÁ verb reflexiv (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MANITĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MANITĂ:
MANÍTĂ substantiv feminin Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci.

– Din limba franceza mannite.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANITĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MANITĂ:
MANÍTĂ substantiv feminin Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci.

– Din limba franceza mannite.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

maniță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru maniță:
maníță forme, plural e (limba neogreacă manitsa, manșon). Flm. Un fel de stofă din care se făceaŭ anterie, rochiĭ ș. a.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

maniță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru maniță:
maniță forme stofă din care se făceau anterie și rochii (filozofie). [Origină necunoscută].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

maniță
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru maniță:
maníță substantiv feminin (învechit) stofă din care se făceau anterie, rochii etc.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

manita
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manita:
manitá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea maniteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

manită
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru manită:
manítă substantiv feminin, plural maníte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'MANITA'
MănișMANISAMANÍȘCĂmănitMANITÁMANITÁREMANITÁTMANITOBAMANITÓL



GRAMATICA cuvântului manită?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului manită.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul manită poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul manită sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul manită are forma: maníte
VEZI PLURALUL pentru manită la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE manită?
Vezi cuvântul manită desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul manită?
[ ma-ni-tă ]
Se pare că cuvântul manită are trei silabe



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Chitară electrică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se mânia
a nu progresa, a stagna
chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice
primit gratis, dăruit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app