eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție manusa


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Mănuşă [ mă-nu-şă ]
VEZI SINONIME PENTRU mănuşă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului manusa în mai multe dicționare

Definițiile pentru manusa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂNUȘĂ:
MĂNÚȘĂ, mănuși, substantiv feminin

1. Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele, lînă, cauciuc etc., care acoperă mîna, ferind-o de frig, de murdărie etc. își scoase mănușile și își apropie palmele să le dezmorțească. C. PETRESCU, A. 280. În cea țară de păpuși Tîlharii poartă mănuși, Și se jură pe dreptate, Că le-s mînile curate! ALECSANDRI, T. I 96. Dă-mi, Marițo, un fulg de lînă Să-mi fac o mănușă-n mînă. BIBICESCU, P. P. 365.
       • Expresia: A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a se purta cu menajamente (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; prin extensie a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea cuiva (la duel).

2. (Regional și ca termen tehnic în arheologie) Toartă. Mănușile unei amfore. Olarul unde voiește, acolo pime mănușa.Cantitate de fire de cînepă, in, grîu etc. cît poți cuprinde cu mîna. vezi mănunchi.

 – Variantă: mîúșă (CAMIL PETRESCU, N. 55, BOTEZ, ȘC. 124) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

MĂNUȘĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂNUȘĂ:
MĂNÚȘĂ, mănuși, substantiv feminin

1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le.
       • Expresia: A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; prin generalizare a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; prin generalizare a primi provocarea (cuiva).

2. (popular) Mănunchi (1).

3. (regional; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni).
♦ prin generalizare Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [Variante: mânúșă substantiv feminin]

– Mână + sufix -ușă.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MĂNUȘĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂNUȘĂ:
MĂNÚȘĂ, mănuși, substantiv feminin

1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le.
       • Expresia: A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; prin generalizare a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; prin generalizare a primi provocarea (cuiva).

2. (popular) Mănunchi (1).

3. (regional; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni).
♦ prin generalizare Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [Variante: mânúșă substantiv feminin]

– Mână + sufix -ușă.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂNUȘĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂNUȘĂ:
MĂNÚȘĂ manusai forme

1) Obiect confecționat din lână, din piele, care se îmbracă pe mână, acoperind-o până la încheietură (în scop protector). manusa cu degete. manusa de mireasă.
       • A arunca cuiva manusaa a) a chema la duel pe cineva; b) a provoca pe cineva. A ridica cuiva manusaa a) a primi chemarea cuiva la duel; b) a primi provocarea cuiva. A umbla (sau a se purta) cu manusai cu cineva a avea o atitudine binevoitoare și politicoasă față de cineva.

2) rar Parte a unui obiect (vas, instrument, ușă etc.) de care acesta este apucat pentru a putea fi manipulat; mâner.

3) rar Cantitate de plante cu tulpina subțire care poate fi cuprinsă cu mâna; mănunchi. [G.-D. mănușii] /mână + sufix manusaușă
Forme diferite ale cuvantului manusa: manusai
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

mănușă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mănușă:
mănúșă forme, plural ĭ (dim. despre mînă, saŭ despre latina manucia, plural despre manucium, mănușă, despre manus, mînă). Îmbrăcăminte a mîniĭ și a fie-căruĭ deget în parte și care se întinde pînă la încheĭetura pumnuluĭ saŭ puțin maĭ mult saŭ (cum poartă damele la bal) pînă dincolo de cot. Cătușĭ de mînă. Fascicul, mănuchĭ, chită, legătură (de in, de cînepă). A arunca cuĭva mănușa (după obiceĭu cavalerilor din evu mediŭ), a-l sfida, a-l provoca la duel. A rîdica mînușa, a răspunde la o sfidare, a primi o provocare.

– Și mî- (nord), ĭar în Muntenia est mî- și mu-.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

mănușă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mănușă:
mănúșă (mănúși), substantiv feminin –

1. Îmbrăcăminte pentru mîini. –

2. Toartă, mîner. –

3. Coadă de unealtă. –

4. Clanță, ivăr. –

5. Snop, mănunchi de cînepă. –

6. Fiare (pentru deținuți).

– Variante mînușe. De la mînă, cu sufix dim. -uș; sing. s-a reconstituit după plural mănuși.

– derivat mănușar, substantiv masculin (fabricant, negustor de mănuși); mănușat (variantă înmănușat), adjectiv (cu mănuși); mănușerie, substantiv feminin (fabrică, magazin de mănuși); înmănușa, verb (a pune, a purta mănuși).
Forme diferite ale cuvantului manusa: mănúși
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MĂNUȘĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂNUȘĂ:
MĂNUȘĂ s.

1. toartă, (regional) baier. (manusa a unui vas.) 2.* (învechit) brîncă. (Vechiul instrument de tortură numit manusa.)

3. (tehnic) bată, băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mînă, spetează. (manusa la războiul de țesut.)

4. (tehnic) (regional) cotoi, mînă, stilpușor. (manusa la căruță.)

5. (tehnic) (regional) mînă, picior, popic, țepușă. (manusa la sanie.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mânușă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mânușă:
mânușă forme

1. obiect ce acopere mâna: mânuși de mătase;

2. mâner, toartă: mânușa urciorului;

3. unitate de măsură a cânepei cu un diametru de 10

– 12 cm, [Derivat din mână; literar mână mică].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MĂNUȘĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂNUȘĂ:
MĂNÚȘĂ substantiv verbal coarbă, cocârlă, fofează, leucă, mănunchi, măsea, mâner, schimbătoare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mănușă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mănușă:
mănușă substantiv verbal COARBĂ. COCÎRLĂ. FOFEAZĂ. LEUCĂ. MĂNUNCHI. MĂSEA. MÎNER. SCHIMBĂTOARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mănușă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mănușă:
mănúșă substantiv feminin, articulat mănúșa, genitiv dativ articulat mănúșii; plural mănúși
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mănușă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mănușă:
mănúșă substantiv feminin, articulat mănúșa, genitiv dativ articulat mănúșii; plural mănúși
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

mănușă
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mănușă:
mănușă, mănuși substantiv feminin (argoul lumii interlope) cătușă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

MÂNUȘĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÂNUȘĂ:
MÂNÚȘĂ substantiv feminin vezi mănușă.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÂNUȘĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÂNUȘĂ:
MÂNÚȘĂ substantiv feminin vezi mănușă.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)


CUVINTE APROPIATE DE 'MANUSA'
MĂNUNCHIULÉȚMĂNÚNTMÂNURÍȚĂMANUSMĂNÚȘĂMĂNUȘÁRmănușăríeMĂNUȘÁTManușca

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MÂNUȘĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mânuşă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MĂNÚȘĂ mÂnuȘĂi forme 1 Obiect confecționat din lână, din piele, care se îmbracă pe mână, acoperind-o până la încheietură în scop protector.
MÂnuȘĂ cu degete.
MÂnuȘĂ de mireasă.
       • A arunca cuiva mÂnuȘĂa a a chema la duel pe cineva; b a provoca pe cineva.
A ridica cuiva mÂnuȘĂa a a primi chemarea cuiva la duel; b a primi provocarea cuiva.
A umbla sau a se purta cu mÂnuȘĂi cu cineva a avea o atitudine binevoitoare și politicoasă față de cineva.
Mănușii] /mână + sufix mÂnuȘĂușă.
MÂnuȘĂ a unui vas.
Vechiul instrument de tortură numit mÂnuȘĂ.
MÂnuȘĂ la războiul de țesut.
MÂnuȘĂ la căruță.
MÂnuȘĂ la sanie.
MÂnuȘĂ a unui vas.
Vechiul instrument de tortură numit mÂnuȘĂ.
MÂnuȘĂ la căruță.
MÂnuȘĂ la sanie.

GRAMATICA cuvântului MÂNUȘĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mânuşă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MÂNUȘĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul MÂNUȘĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul mănușă are forma: mănuși
  • group icon La plural verbul mănușă se conjugă: ei ele mănuși
VEZI PLURALUL pentru MÂNUȘĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mănuşă?
Vezi cuvântul mănuşă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mănuşă?
[ mă-nu-şă ]
Se pare că cuvântul mănuşă are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL MÂNUȘĂ
Inţelegi mai uşor cuvântul mânuşă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A umbla sau a se purta cu mănuși cu cineva = a se purta cu menajamente față de cineva
A arunca cuiva mănușa = a provoca pe cineva la duel; prin extensie a provoca pe cineva
A ridica mănușa = a primi provocarea cuiva la duel
A umbla sau a se purta cu mănuși cu cineva = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință față de cineva
A arunca cuiva mănușa = a provoca pe cineva la duel; prin generalizare a provoca pe cineva
A ridica mănușa = a primi provocarea cuiva la duel; prin generalizare a primi provocarea cuiva
A umbla sau a se purta cu mănuși cu cineva = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință față de cineva
A arunca cuiva mănușa = a provoca pe cineva la duel; prin generalizare a provoca pe cineva
A ridica mănușa = a primi provocarea cuiva la duel; prin generalizare a primi provocarea cuiva

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MÂNUȘĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb cu chirie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale
a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine
care este dat cuiva pentru folosire temporară în schimbul unei plăți
a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app