eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție marita


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Mărita [ mă-ri-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU mărita PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului marita în mai multe dicționare

Definițiile pentru marita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a mărita
Verbul: a mărita (forma la infinitiv)
A mărita conjugat la timpul prezent:
  • eu mărit
  • tu măriți
  • el ea mărită
  • noi mărităm
  • voi măritați
  • ei ele mărită
VEZI VERBUL a mărita CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRITA:
MĂRITÁ, mărít, verb

I.

1. reflexiv (Despre femei) A se uni legitim, prin căsătorie, cu un bărbat, a se căsători. Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64. Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 100.
♦ tranzitiv A da în căsătorie. Împăratul verb reflexiv:ea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77. În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338. Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «după» sau «cu») El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294.
       • figurat Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195.
♦ (Regional, despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura.

2. tranzitiv figurat A vinde, a da cu preț mic ceva nefolositor sau de proastă calitate; a se debarasa de ceva. În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MARIȚA
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARIȚA:
MARIȚA (greacă EVROS, limba turcă MERIÇ [meritʃ]), fluviu navigabil în Pen. Balcanică (Bulgaria, Grecia și Turcia); 480 km. Izv. din NE masivului Rila Planina, formează o porțiune granița dintre Grecia și Turcia și se varsă în Marita Egee. Afl. pr.: Arda, Tundja. Trece prin Plovdiv. Irigații. Denumirea antică: Hebrus. La 26 sept. 1371, la Cîrmen, pe Marita armata sârbo-macedoneană, condusă de despotul Vukašin și de fratele său Uglieša, alături de care se aflau detașamente de bosniaci, bulgari, români, unguri ș.a. a fost înfrântă de turcii otomani. În urma acestei lupte, turcii au cucerit o mare parte din Macedonia, Serbia și Bulgaria.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

MĂRITA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRITA:
MĂRITÁ, mărít, verb

I.

1. reflexiv (Despre femei) A se căsători.
♦ tranzitiv A da o fată în căsătorie.
       • Compus: (botanică) mărită-mă-mamă substantiv feminin = rujă-galbenă.

2. tranzitiv (familial) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.

– latina maritare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂRITA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRITA:
MĂRITÁ, mărít, verb

I.

1. reflexiv (Despre femei) A se căsători.
♦ tranzitiv A da o fată în căsătorie.
       • Compus: (botanică) mărită-mă-mamă = ruji galbene.

2. tranzitiv (familial) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.

– latina maritare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

mărita
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mărita:
mărita, mărit vezi t.

1. a pierde ceva.

2. a da ceva de pomană.

3. a vinde ceva.

4. a scăpa de un obiect nefolositor.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

mariță
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru mariță:
maríță, maríțe, substantiv feminin (regional)

1. servitoare.

2. trăgătoare pentru cizme.

3. dans popular.

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

mărita
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărita:
măritá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mărít, persoana a treia singular: el / ea și plural mărítă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Marița
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Marița:
Marița forme fluviu în Turcia, afluent al Mării Egee: 450 km.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MĂRITA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRITA:
MĂRITÁ verb a (se) căsători. (Ea s-a marita de tânără.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

MĂRITA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRITA:
MĂRITA verb a (se) căsători. (Ea s-a marita de tînără.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mariță
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mariță:
mariță substantiv verbal SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mărita
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărita:
măritá (a marita) verb, indicativ prezent 3 mărítă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Mariț/a
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Mariț/a:
Mariț/a, -ica vezi Maria I B

4.
Forme diferite ale cuvantului marit/a: -ica

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

Măriță
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Măriță:
Măriță vezi Maria I B

4.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc


CUVINTE APROPIATE DE 'MARITA'
MĂRIȘELUMărișoiuMĂRIȘÓRMĂRÍTMĂRITÁMĂRITĂ-MĂ-MÁMĂmaritábilMARITÁGIUMARITÁL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Măriță
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului măriță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ea s-a măriță de tânără.
Ea s-a măriță de tînără.
Măritá a măriță verb, indicativ prezent 3 mărítă.

GRAMATICA cuvântului Măriță?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului măriță.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Măriță poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Măriță sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul mărita se conjugă: ei ele mărítă
VEZI PLURALUL pentru Măriță la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mărita?
Vezi cuvântul mărita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărita?
[ mă-ri-ta ]
Se pare că cuvântul mărita are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Măriță
Inţelegi mai uşor cuvântul măriță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Compus: botanică mărită-mă-mamă substantiv feminin = rujă-galbenă
Compus: botanică mărită-mă-mamă = ruji galbene

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Măriță

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Decât altul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
mulțimi care nu au nici un element comun; muzică trepte disjuncte
a atinge treapta cea mai înaltă în ceva
fiecare la fel de
steaua principală din constelația carului-mic, situată pe prelungirea boreală a axei pământului, care servește ca mijloc de orientare și după care se poate stabili direcția nordului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app