 | as |
|
| Marmoră [ mar-mo-ră ] VEZI SINONIME PENTRU marmoră PE ESINONIME.COM definiția cuvântului marmora în mai multe dicționareDefinițiile pentru marmora din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a marmora (forma la infinitiv) A marmora conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru marmoră: mármoră, marmore, substantiv feminin – (popular) Rocă cristalină colorată; marmură. În Maramureș, se exploata marmură la Dragomirești, Botiza și Valea Porcului (Demeter, Marin, 1935: 83). – Variante a lui marmură (< latina marmor, -oris, conform italiana marmo, portugheză marmore, DER, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru marmoră: mármoră, substantiv feminin – (popular) Rocă cristalină colorată; marmură. În Maramureș se exploata marmură la Dragomirești, Botiza și Valea Porcului (Demeter, Marin, 1935, 83). – latina marmor, conform italiana marmo, smármol, portugheză marmore (DER). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARMORA: MARMORÁ, marmorez, verb I. tranzitiv A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după limba franceza marbre). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARMORA: MARMORÁ, marmorez, verb I. tranzitiv A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după limba franceza marbre). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARMORA: MARMORÁ, marmorez, verb I. tranzitiv A da aspect de marmură, colorînd materialul prin anumite procedee. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARMORA: MARMORÁ verb I. trecut A colora dând aspect de marmură (unui material). [< germana marmorieren]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARMORA: MARMORÁ verb trecut a da aspect de marmură (unui material. (< germana marmorieren) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marmora: marmorá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu marmoréz, persoana a treia singular: el / ea și plural marmoreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marmora: marmorá (a marmora) verb, indicativ prezent 3 marmoreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru marmora: marmorá vezi a da hârtiei colori variate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARMORĂ: MÁRMORĂ substantiv feminin vezi marmură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARMORĂ: MÁRMORĂ substantiv feminin vezi marmură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARMORĂ: MÁRMORĂ substantiv feminin vezi marmură. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARMORĂ: MÁRMORĂ substantiv feminin vezi marmură. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARMORA' MARMÍTĂMARMOLADAMARMONTMÁRMORMARMORÁMARMORÁJmarmoráreMARMORÁTMARMORE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MARMORĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului marmoră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Marmorá a marmorĂ verb, indicativ prezent 3 marmoreáză. |
GRAMATICA cuvântului MARMORĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului marmoră. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MARMORĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE marmoră? Vezi cuvântul marmoră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul marmoră?[ mar-mo-ră ] Se pare că cuvântul marmoră are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Beție albă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul marmora se conjugă: ei ele marmoreáză
