 | as |
|
| Marmură [ mar-mu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU marmură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului marmura în mai multe dicționareDefinițiile pentru marmura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARMURĂ: MÁRMURĂ, (2, rar) marmure, substantiv feminin 1. Rocă calcaroasă cristalină, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată mai ales la lucrări de sculptură și în arhitectură. Să urcă pe trepte la deal în casele cele de marmură. RETEGANUL, P. III 31. Și cînd răsai nainte-mi ca marmura de clară. EMINESCU, O. I 232. Mărețele mausolee de bronz și marmură. NEGRUZZI, S. I 192. Marmura bălții tresărea, înfiorîndu-se pînă la trestii. SADOVEANU, O. A. II 145. • Expresia: A rămîne de marmură = a rămîne împietrit, încremenit de spaimă, de uimire etc.; a înmărmuri. A fi de marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a nu se tulbura de nimic, a rămîne rece la toate. 2. Bloc sau bucată de marmură (1), cioplită și lustruită, statuie de marmură (1). Imaginea femeii, pe care [Eminescu] o aseamănă cu Diana, are simplitatea și grația marmurelor antice. VIANU, S. 33. Artiștii au săpat marmurele columnei dacice. ODOBESCU, S. III 75. plural și: murmuri (EMINESCU, O. I 44). – Variante: mármoră (MACEDONSKI, O. I 107) substantiv feminin, mármor (COȘBUC, P. I 52) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru marmură: marmúră (mármuri), substantiv feminin – Rocă cristalină divers colorată. – Variante marmoră, (învechit) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. latina marmor (Pușcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), conform italiana marmo, prov. marme, limba franceza marbre, spaniolă mármol, portugheză marmore. derivat din greacă μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puțin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din secolul XVII. – derivat (în)mărmuri, verb (a se împietri, a se întări), conform megl. mărmurisi, calabrez ammarmurare; mărmuriu, adjectiv (marmorean); marmoreu, adjectiv (marmorean), din italiana marmoreo. Forme diferite ale cuvantului marmura: mármuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARMURĂ: MÁRMURĂ, (2) marmure, substantiv feminin 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, folosită la lucrări de sculptură și arhitectură. • Expresia: A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [plural și: (2) marmuri. – Variante: mármoră substantiv feminin, (învechit) mármor substantiv neutru] – latina marmor, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARMURĂ: MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, substantiv feminin 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură. • Expresia: A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Variante: mármoră substantiv feminin, (învechit) mármor substantiv neutru] – latina marmor, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru marmură: mármură și (literar) -oră forme, plural ĭ (latina marmor, despre vgr. mármaros; italiana marmo, pv. marme, limba franceza marbre, spaniolă mármol, pg. marmore). Un fel de peatră văroasă foarte dură (în general albă) care se poate cĭopli și netezi și din care se fac statue ș. a. Statuă saŭ alt obiect de marmură. A rămînea de marmură, a rămînea înmărmurit, împetrit, înlemnit. – În L. vezi marmure (articulat mármurea). Și m.: stîlpiĭ și mármuriĭ (Dos.). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARMURĂ: MÁRMURĂ marmurai forme 1) Rocă calcaroasă dură, de diferite culori, care, prin șlefuire, capătă aspect lucios și neted, fiind folosită în construcție și ca material pentru sculptură. * A rămâne de marmura a încremeni pe loc; a înmărmuri. A fi de marmura (sau a fi rece ca marmuraa sau ca o marmura) a fi indiferent, nepăsător, rece față de orice. 2) Bloc sau sculptură din asemenea material. [G.-D. marmurii] /<lat. marmor, marmuraoris[1] Forme diferite ale cuvantului marmura: marmurai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARMURĂ: MARMURĂ (MARMORĂ) (latina marmor, -oris) substantiv feminin 1. Rocă metamorfică complet cristalizată, alcătuită în cea mai mare parte din calcit sau dolomit, albă sau colorată, datorită impurităților în roz, cenușiu, verde, negru etc. Se utilizează ca material de construcție în sculptură, la fabricarea diverselor obiecte decorative etc. 2. Bucată de marmură (1) prelucrată (ex. statuie, element de arhitectură etc.). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MARMURĂ: MARMURĂ substantiv 1. Marmur b., 1601 (Sd V 8); -ă sau -e, Miiarea uricar (17 A IV 359, 380; Isp II2); 2. -e diac (17 A IV 237; Glos) etc.; acestea pot privi aceeași persoană; -e de la Bîrlăzel din Mărmureni 1460 (Ștef; 17 A I 4; Sd XVI). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARMURĂ: MÁRMURĂ substantiv feminin Rocă calcaroasă cristalină care se poate tăia și lustrui ușor, folosită în lucrări de construcție, la executarea obiectelor de artă etc. [plural -ri, -re, variantă marmoră substantiv feminin, marmor substantiv neutru / < latina marmor, italiana marmore]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARMURĂ: MÁRMURĂ substantiv feminin 1. rocă metamorfică cu structură zaharoidă, masivă, care se poate tăia și lustrui ușor. 2. bucată de marmură (1) prelucrată (statuie, element de arhitectură etc.). (< latina marmor) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marmură: mármură substantiv feminin, genitiv dativ articulat mármurei / mármurii; (sorturi, lucrări) plural mármure / mármuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marmură: mármură substantiv feminin, genitiv dativ articulat mármurii; (sorturi, blocuri, statui) plural mármuri[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru marmură: marmură substantiv verbal ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PORȚELAN. PUSTULĂ MALIGNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARMURA' marmorizámarmorizáreMARMORIZÁTMARMÓTĂMÁRMURĂMĂRMURÁRMĂRMURÍmarmuriérMĂRMURÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL marmură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului marmură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MÁRMURĂ marmurăi forme 1 Rocă calcaroasă dură, de diferite culori, care, prin șlefuire, capătă aspect lucios și neted, fiind folosită în construcție și ca material pentru sculptură. * A rămâne de marmură a încremeni pe loc; a înmărmuri. A fi de marmură sau a fi rece ca marmurăa sau ca o marmură a fi indiferent, nepăsător, rece față de orice. Marmor, marmurăoris[1]. |
GRAMATICA cuvântului marmură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului marmură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul marmură poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE marmură? Vezi cuvântul marmură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul marmură?[ mar-mu-ră ] Se pare că cuvântul marmură are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL marmură Inţelegi mai uşor cuvântul marmură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A rămîne de marmură = a rămîne împietrit, încremenit de spaimă, de uimire etc A fi de marmură sau a fi rece ca o marmură sau ca marmura = a fi insensibil, a nu se tulbura de nimic, a rămîne rece la toate A fi marmură sau a fi rece ca o marmură sau ca marmura = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice A fi marmură sau a fi rece ca o marmură sau ca marmura = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL marmură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu avea para chioară sau rar, substantivat a nu avea chioară în pungă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul marmură are forma: mármur
