 | as |
|
| Marş [ marş ] VEZI SINONIME PENTRU marş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mars în mai multe dicționareDefinițiile pentru mars din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ2, marșuri, substantiv neutru 1. Mers, deplasare a unei unități militare (într-o anumită formație). Era o toamnă prelungită, senină, uscată, verb reflexiv:eme favorabilă marșului cu blindate peste pămîntul tare ca piatra. STANCU, U.R.S.S. 135. Se duseră manevrele de toamnă, trecerile prin satele pline de grădini cu poame, glumele la popasuri cu fetele, marșurile și luptele pe dealuri și văi. SADOVEANU, O. VI 105. Vagmistrul comandă luarea pasului de marș reglementar. SANDU-ALDEA, U. P. 130. Coloană de marș vezi coloană (5). Marș forțat = marș în care trupele execută, în 24 de ore, o deplasare mai mare decît în marșul normal. ♦ (învechit) Distanță, etapă parcursă de o trupă în 24 de ore. Trimișii lui Mihai întîmpinară pe Basta două marșuri de Casovia. BĂLCESCU, O. II 304. ♦ Acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. Marșul victorios al Armatei Roșii asupra Berlinului. 2. Piesă muzicală, puternic ritmată, care reglează cadența pasului unei formații sau al unui cortegiu. Pornind, începeau să cînte marșuri ostășești. SADOVEANU, O. VI 225. Nu uita să-i cînți marșul lui Napoleon. ALECSANDRI, T. I 46. • Marș funebru vezi funebru. Marș nupțial vezi nupțial. 3. Compoziție literară în versuri, cu subiect patriotic, scrisă spre a fi cîntată pe o arie de marș (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ, (1, 2, 3) marșuri, substantiv neutru, (4, 5) interjecție 1. substantiv neutru Mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formație). • Marș forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. ♦ (învechit) Distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ Acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanțe lungi. ♦ prin generalizare Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. substantiv neutru Compoziție muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadența pasului unei formații, a unui cortegiu etc. 3. substantiv neutru Compoziție literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș (2). 4. interjecție Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat. 5. interjecție Cuvânt cu care se gonește un câine sau, prin generalizare, un om. – Din limba franceza marche, germana Marsch. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ, (1, 2, 3) marșuri, substantiv neutru, (4, 5) interjecție 1. substantiv neutru Mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formație). • Marș forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. ♦ (învechit) Distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ Acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanțe lungi. ♦ prin generalizare Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. substantiv neutru Compoziție muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadența pasului unei formații, a unui cortegiu etc. 3. substantiv neutru Compoziție literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș (2). 4. interjecție Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat. 5. interjecție Cuvânt cu care se gonește un câine sau, prin generalizare, un om. – Din limba franceza marche, germana Marsch. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru marș: *marș n., plural urĭ (în franceză marche, mers, despre marcher, a merge, care pare a veni de la un tip latina *marcare [derivat poate despre marcus, cĭocan, dacă nu de la vgerm. de sus markôn, id.]; italiana marcia; limba rusă marš, germana marsch). Mersu uneĭ armate saŭ unuĭ detașament al eĭ: marș forțat. Distanța străbătută pin acest marș: a face un marș lung. Cortegiŭ, șir de persoane în mers de ceremonie: marș triunfal. Cîntec care regulează mersu: fanfara a cîntat un marș. Poezie făcută ca să fie cîntată și să îndemne la mers: marșu anuluĭ 1848 de Mureșeanu. interjecție (în franceză marche! imperativu despre marcher). Comandă de plecare adresată soldaților: escadron, marș! Expresiune de alungare egală cu fugĭ de aicĭ, pașol, ĭeșĭ!) adresată oamenilor neînsemnațĭ și cînilor: marș afară, obraznicule! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ I. substantiv neutru 1. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație). ♦ mars forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. 2. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga. 3. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc. 4. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș (3). 5. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj. II. interjecție 1. comandă de pornire a unei trupe. 2. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om. (< limba franceza marche, germana Marsch) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru marș: marș (< limba franceza marche) 1. Piesă corală sau orchestrală în mișcare pregnantă (în măsurile 4/4, 2/4 sau 3/8, mai rar în 3/4), sugerând pasul cadențat de defilare militară. Există m. de fanfară (6), m. de concert (1), m. ale trupei (pe diferite arme). 2. Piesă de caracter din literatura instr. (poate fi chiar parte a unei suite* sau simfonii* sub titlul de m. nupțial, m. funebru ca de ex. în lucrări de Schubert, Mendelssohn-Bartholdy, Chopin, Ceaikovski, Chabrier). În opere*, m. este adesea prezent (Campra, Destouches, Rameau, Händel, Gluck, Mozart, Beethoven, Meyerbach, Berlioz, Wagner, Gounod, Verdi, Prokofiev etc.). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ substantiv neutru 1. Mers, mișcare a unei trupe (într-o anumită formație). ♦ Acțiune militară puternică de mare amploare, îndreptată contra unui obiectiv. ♦ Probă atletică pedestră, în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede fără a alerga. 2. Piesă muzicală cu ritm puternic, după care se potrivește cadența pasului unei trupe, a unui cortegiu etc. 3. Poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș (2). [conform limba franceza marche, germana Marsch, limba rusă marș, italiana marcia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Mic dicționar mitologic greco-roman dă următoarea definitie pentru Mars: Mars, fiul lui Iupiter și al Iunonei și una dintre cele trei divinități protectoare ale Romei (alături de Iupiter și de Quirinus). Romanii îl considerau drept protectorul lor și tatăl lui Romulus. Era, la origine, zeul renașterii naturii, devenind mai tîrziu zeul războiului și al agriculturii. A fost identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greacă. (Pentru diferitele legende legate de numele lui, vezi Ares). Definiție sursă: Mic dicționar mitologic greco-roman |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru marș: marș n. 1. mișcare regulată a trupelor: marș forțat; 2. distanță parcursă: a face un marș lung; 3. cortej, succesiune de persoane cari merg în ceremonie: marș triumfal; 4. arie de muzică, menită a regula mișcarea trupelor: fanfara a cântat un marș; 5. poezie corespunzătoare: marșul anului 1848 (=fr. marche). ║ int. exprimă comanda de purcedere: înainte, marș! (și ironic, la câini). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ1 marsuri n. 1) Mers ordonat și cadențat. A merge în mars. 2) Mișcare a unor unități militare (într-o anumită formație). * mars forțat marș executat cu o viteză mai sporită decât cea obișnuită (de o unitate militară). 3) Compoziție muzicală cu ritm vioi, cadențat. 4) Poezie lirică patriotică. 5) sport Probă atletică caracterizată prin deplasarea la pasiv /<fr. marche, germana Marsch Forme diferite ale cuvantului mars: marsuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru marș: marș (márșuri), substantiv neutru – Mers. în franceză marche. conform marș, interjecție (hai, înainte; afară), din limba franceza marche, se întrebuințează ca ordin pentru soldați sau pentru cîini, conform Graur, BL, VI, 155. – Comp. marșrută, substantiv feminin (rută, itinerar), din germana Marschrute, conform limba rusă maršrut; mărșălui, verb (a merge în marș), după germana marschieren, limba rusă marširovati. Forme diferite ale cuvantului mars: márșuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ1 interjecție 1. Cuvînt cu care se comandă pornirea unei unități militare. înainte, marș! 2. Cuvînt cu care se alungă un cîine. ♦ Cuvînt cu care se alungă în mod brutal un om. Eu, cu slăbănogii nu fac treabă... Nu mă joc! Marș! CAMILAR, N. II 271. Marș la dreapta! Ce te-ai vîrît în el? Crezi că afli ceva? SAHIA, N. 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ substantiv, interjecție 1. substantiv (regional) mașir. (A făcut un mars de peste 20 km.) 2. interjecție (termen militar) (rusism învechit) stupai! (Înainte, mars!) 3. interjecție pleacă!, (regional) mașir!, (rusism regional) pașol! (mars de aici, obraznicule!) 4. interjecție afară!, ieși!, pleacă! (mars din cameră!) 5. interjecție (regional) jabă!, ni!, odîr!, țibă!, țîlea! (mars, Grivei!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ2 interjecție 1) (se folosește pentru a da comanda de pornire militarilor) Înainte marș! 2) (se folosește pentru a alunga un animal sau în mod grosolan o persoană) Pleacă! Afară! Marș de aici! /<fr. marche, germana Marsch Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MARȘ: MARȘ interjecție 1. Comandă de pornire a unei trupe. 2. Cuvânt cu care se alungă un câine; cuvânt cu care se îndepărtează în mod brutal un om. [< limba franceza marche < marcher – a merge]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marș: marș substantiv neutru, plural márșuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marș: marș2 substantiv neutru, plural márșuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru marș: marș interjecție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru marș: marș1 interjecție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARS' MARRAKECHMARRÁNIMARRINERMARRUBIUMMARȘMARȘÁmârsâiósMÂRȘÁLĂMARȘALÂC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL marș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului marș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MARȘ1 marșuri n. A merge în marș. * marș forțat marș executat cu o viteză mai sporită decât cea obișnuită de o unitate militară. A făcut un marș de peste 20 km. Interjecție termen militar rusism învechit stupai! Înainte, marș! 3. Interjecție pleacă!, regional mașir!, rusism regional pașol! marș de aici, obraznicule! 4. Interjecție afară!, ieși!, pleacă! marș din cameră! 5. Interjecție regional jabă!, ni!, odâr!, țibă!, țâlea! marș, Grivei!. A făcut un marș de peste 20 km. Interjecție termen militar rusism învechit stupai! Înainte, marș! 3. Interjecție pleacă!, regional mașir!, rusism regional pașol! marș de aici, obraznicule! 4. Interjecție afară!, ieși!, pleacă! marș din cameră! 5. Interjecție regional jabă!, ni!, odîr!, țibă!, țîlea! marș, Grivei!. |
GRAMATICA cuvântului marș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului marș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul marș poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE marş? Vezi cuvântul marş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul marş?[ marş ] Se pare că cuvântul marş are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL marș Inţelegi mai uşor cuvântul marș dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeMarș forțat = marș în care trupele execută, în 24 de ore, o deplasare mai mare decît în marșul normal Marș forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală Marș forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală ♦ mars forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL marș |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mortalitate infantilă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul marș are forma: márșuri
