eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție marturie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Mărturie [ măr-tu-ri-e ]
VEZI SINONIME PENTRU mărturie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului marturie în mai multe dicționare

Definițiile pentru marturie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRTURIE:
MĂRTURÍE, mărturii, substantiv feminin

1. Declarație a unui martor; depoziție făcută în fața unei instanțe de judecată asupra unui fapt. A depus mărturie scrisă.
♦ Martor. Ostași, boieri, curteni, v-am adunat aci să stați mărturie după ce n-oi mai fi. DELAVRANCEA, O. II 58. Andrei nu putea să ieie mărturie decît pe nevastă-sa și pe copiii săi. SLAVICI, N. I 240.
       • figurat Un biet mănunchi de flori trecute... La ce-ntîlnire mărturii tăcute Mi-ați fost? IOSIF, P. 36.

2. Dovadă, probă, atestare. Se găsesc în poveștile lui Ion Creangă mărturii ale timpului său despre stările de lucruri de acum o sută de ani. SADOVEANU, E. 88. Era dovedit cu destule mărturii ceea ce Lică tăgăduia. SLAVICI, O. I 174. Ai tu mărturie, Ca să stea dovadă după datorie? PANN, P. vezi I 121.

3. Iconiță sau cruciuliță legată cu o panglică pe care nașul o împarte celor care asistă la botezul unui copil.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

MĂRTURIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRTURIE:
MĂRTURÍE, mărturii, substantiv feminin

1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile.
♦ specializare Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești.
       • Mărturie mincinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe.
       • Expresia: A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor.
♦ (învechit) Mărturisire a credinței.
♦ (Rar) Martor.

2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu.

3. (regional) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1).

– Martur + sufix -ie.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MĂRTURIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRTURIE:
MĂRTURÍE, mărturii, substantiv feminin

1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile.
♦ specializare Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești.
       • Mărturie mincinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe.
       • Expresia: A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor.
♦ (învechit) Mărturisire a credinței.
♦ (Rar) Martor.

2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu.

3. (regional) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1).

– Martur + sufix -ie.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂRTURIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRTURIE:
MĂRTURIE s.

1. (juridic) declarație, depoziție, mărturisire, (rar) confesiune, (învechit) mărturisanie, tacrir. (marturie unui martor în instanță.)

2. (juridic) dovadă, probațiune, probă. (0 marturie adusă în sprijinul împricinatului.)

3. adeverință, dovadă, (învechit) patentă, răvaș, siguranță, sinet, testimoniu, teșcherea, zapiscă, (rusism învechit) rostiscă. (marturie din care rezultă calitatea sa.)

4. dovadă, indicație, indiciu, pildă, probă, semn, (livresc) testimoniu, (învechit și regional) scrisoare, (învechit) răspuns. (Există numeroase marturie în sprijinul...)

5. atestare, dovadă, probă. (Iată o marturie elocventă pentru cele arătate.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



mărturie
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărturie:
mărturíe forme (vgr. martyría, de unde și limba bulgară martóriĭa). Declarațiunea saŭ depozițiunea unuĭ martur. Dovadă, probă, semn: Dacia e mărturia tenacitățiĭ romane. Confesiune: mărturia credințeĭ. Medalie saŭ cruce metalică comemorativă care se distribue celor ce asistă la un botez creștinesc ortodox. De mărturie, de formă, nu în realitate.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MĂRTURIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRTURIE:
MĂRTURÍE marturiei forme

1) Declarație a unui martor în fața organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susține părerile cuiva; depoziție; mărturisire.

2) Fapt care servește la confirmarea unui adevăr; dovadă; probă. /martur popular + sufix marturieie
Forme diferite ale cuvantului marturie: marturiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

mărturie
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărturie:
mărturie forme

1. declarațiunea sau depozițiunea unui martur;

2. dovadă, mijloc de adeverire;

3. medalie comemorativă de botezul unui prunc;

4. confesiune: mărturia credinței. ║ trecut târg săptămânal: mere (= merge) la o mărturie.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mărturie
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru mărturie:
mărturíe, mărturii substantiv feminin Declarația făcută de cineva pentru a adeveri ceva sau a-și susține părerile.
♦ (învechit) Mărturisire a credinței.
       • Cortul mărturiei (sau al adunării) vezi cort.

– Din (învechit) martur + sufix -ie.

Definiție sursă: Dicționar religios

mărturie
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărturie:
mărturie substantiv verbal CUNOȘTINȚĂ. INFORMAȚIE. ÎNVĂȚĂTURĂ. MARTIR. MARTIRAJ. MARTIRIU. MARTOR. MUCENIC. MUCENICIE. NORMĂ. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ. SUPLICIU. ȘTIRE. VESTE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MĂRTURIE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRTURIE:
MĂRTURÍE s.

1. vezi depoziție.

2. vezi probă.

3. vezi adeverință.

4. vezi dovadă.

5. atestare, dovadă, probă. (Iată o marturie elocventă pentru cele arătate.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mărturie
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărturie:
mărturíe substantiv feminin, articulat mărturía, genitiv dativ articulat mărturíei; plural mărturíi, articulat mărturíile
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mărturie
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărturie:
mărturíe substantiv feminin, articulat mărturía, genitiv dativ articulat mărturíei; plural mărturíi, articulat mărturíile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MARTURIE'
mártorăMartulMÁRTURMĂRTURÍMĂRTURÍEMĂRTURISÁNIEmărturiseálămărturiséscMĂRTURISÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mărturie
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărturie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Mărturie unui martor în instanță.
0 mărturie adusă în sprijinul împricinatului.
Mărturie din care rezultă calitatea sa.
Există numeroase mărturie în sprijinul.
Iată o mărturie elocventă pentru cele arătate.
MĂRTURÍE mărturiei forme 1 Declarație a unui martor în fața organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susține părerile cuiva; depoziție; mărturisire.
/martur popular + sufix mărturieie.
Iată o mărturie elocventă pentru cele arătate.



GRAMATICA cuvântului mărturie?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărturie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărturie poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mărturie sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul mărturie are forma: mărturíi
VEZI PLURALUL pentru mărturie la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mărturie?
Vezi cuvântul mărturie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărturie?
[ măr-tu-ri-e ]
Se pare că cuvântul mărturie are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL mărturie
Inţelegi mai uşor cuvântul mărturie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Mărturie mincinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe
A sta sau a fi mărturie = a se afla de față, a fi martor
Mărturie mincinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe
A sta sau a fi mărturie = a se afla de față, a fi martor



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mărturie

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se culca pe lauri?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută
a avea o indigestie
a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe
sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app