 | as |
|
| Mărturisire [ măr-tu-ri-si-re ] VEZI SINONIME PENTRU mărturisire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului marturisire în mai multe dicționareDefinițiile pentru marturisire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MĂRTURISIRE: MĂRTURISÍRE (< mărturisi) substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) mărturisi și rezultatul ei; confesiune. 2. (Dr.) a) Declarație făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre faptele pe care le-a săvârșit; b) Mijloc de probă în procesul civil constând în recunoașterea, de către una din părți, a faptelor sau împrejurărilor pe care cealaltă parte își întemeiază pretențiile sau apărările, recunoaștere de natură a produce efecte juridice împotriva autorului ei. Marturisire poate fi judiciară (când este făcută în fața judecătorului, în cadrul procesului în care urmează a fi folosită ca probă) sau extrajudiciară (în celelalte cazuri); aceasta din urmă este admisibilă ca probă numai în cazurile în care este admisibilă și și proba cu martori. Marturisire judiciară poate fi spontană sau poate fi provocată prin interogatoriul luat părții în instanța civilă. Marturisire este simplă când conține o recunoaștere deplină, fără rezerve, a faptelor; este calificată când i se adaugă afirmarea unor fapte concomitente celui recunoscut, de natură a-i schimba acestuia semnificația juridică; este complexă când recunoașterii i se adaugă fapte sau împrejurări juridice ale faptului recunoscut. Marturisire simplă și cea calificată sunt indivizibile, dar cea complexă poate fi scindată, reținându-se faptul recunoscut, dar împrejurarea ulterioară trebuie să fie dovedită (și) cu alte probe. Puterea doveditoare a marturisire este lăsată la aprecierea judecătorului. 3. Destăinuire, confidență. 4. (REL.) Spovedanie. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRTURISIRE: MĂRTURISIRE s. 1. afirmație, cuvînt, declarație, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livresc) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (învechit) voroavă, (figurat) gură. (Nu te lua după marturisire lui.) 2. (juridic) declarație, depoziție, mărturie, (rar) confesiune, (învechit) mărturisanie, tacrir. (marturisire unui martor în instanță.) 3. recunoaștere. (marturisire unei greșeli.) 4. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, revelare, spovedire. (marturisire unui mare secret.) 5. declarație, destăinuire. (marturisire de dragoste.) 6. confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, spovedanie, (rar) sincerități (la plural). (I-a făcut unele marturisire.) 7. (termen bisericesc) spovedanie, spovedire, (învechit și popular) spovadă, (învechit și regional) spovedeală, (învechit) mărturisitură. (marturisire făcută preotului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru mărturisire: mărturisíre, mărturisiri substantiv feminin 1. Faptul de a (se) mărturisi; afirmare, destăinuire, confidență. 2. Una dintre cele șapte taine creștine, prin care credinciosul, în urma mărturisirii păcatelor înaintea preotului duhovnic, obține iertarea păcatelor săvârșite după botez sau după o altă mărturisire, precum și împăcarea cu Dumnezeu și cu Biserica; spovedanie. – Din mărturisi. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRTURISIRE: MĂRTURISÍRE marturisirei forme 1) vezi A MĂRTURISI și A SE MĂRTURISI. 2) Declarație a unui martor în fața organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susține părerile cuiva; depoziție; mărturie. 3) Comunicare a unui gând ascuns; confidență; destăinuire. 4) Ritual creștin constând în recunoașterea păcatelor spre a obține iertarea lor; spovedanie. /v. a mărturisi Forme diferite ale cuvantului marturisire: marturisirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRTURISIRE: MĂRTURISÍRE, mărturisiri, substantiv feminin 1. Faptul de a mărturisi și rezultatul lui; mărturie, declarație, recunoaștere; depoziție (judiciară). Mărturisirea unui fapt. ♦ Destăinuire, confidență, confesiune. Prietenul meu alunecă, povestind, la mărturisiri. C. PETRESCU, S. 227. Simțea că îi apasă inima și-i vin pe buze mărturisirile. BART, E. 91. 2. Spovedanie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRTURISIRE: MĂRTURISÍRE, mărturisiri, substantiv feminin Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ specializare Depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – vezi mărturisi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRTURISIRE: MĂRTURISÍRE, mărturisiri, substantiv feminin Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ specializare Declarație făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre faptele pe care le-a săvârșit. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – vezi mărturisi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărturisire: mărturisire forme 1. acțiunea de a (se) mărturisi; 2. confesiune: măturisirea e una din cele șapte taine; 3. mărturisirea credinței, crezul sau simbolul credinței. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărturisire: mărturisíre forme Acțiunea de a saŭ de a se mărturisi, declarațiune, confesiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRTURISIRE: MĂRTURISÍRE substantiv verbal predicare, propagare, propovăduire, răspândire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărturisire: mărturisire substantiv verbal PREDICARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărturisire: mărturisíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mărturisírii; plural mărturisíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărturisire: mărturisíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mărturisírii; plural mărturisíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mărturisire: Mărturisire ≠ tăcere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARTURISIRE' MĂRTURISÁNIEmărturiseálămărturiséscMĂRTURISÍMĂRTURISÍREMĂRTURISÍRIMĂRTURISÍTMĂRTURISITÓRMĂRTURISITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mărturisire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărturisire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu te lua după mărturisire lui. Mărturisire unui martor în instanță. Mărturisire unei greșeli. Mărturisire unui mare secret. Mărturisire de dragoste. I-a făcut unele mărturisire. Mărturisire făcută preotului. MĂRTURISÍRE mărturisirei forme 1 vezi A MĂRTURISI și A SE MĂRTURISI. |
GRAMATICA cuvântului Mărturisire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărturisire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mărturisire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE mărturisire? Vezi cuvântul mărturisire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărturisire?[ măr-tu-ri-si-re ] Se pare că cuvântul mărturisire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mărturisire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gerilă substantiv masculin în expresie moș gerilă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mărturisire are forma: mărturisíri
