eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție marturisitor


SINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Mărturisitor [ măr-tu-ri-si-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU mărturisitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului marturisitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru marturisitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRTURISITÓR:
MĂRTURISITÓR, -OÁRE, mărturisitori, -oare, substantiv masculin, adjectiv

1. S. m. (învechit) Persoană care arată, susține, probează ceva; specializare persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor.
♦ Duhovnic, confesor.

2. Adj. Doveditor, probant.

– Mărturisi + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului marturisitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



MĂRTURISITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRTURISITÓR:
MĂRTURISITÓR, mărturisitori, substantiv masculin (învechit) Persoană care arată, susține, probează ceva; specializare persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor.
♦ (Adjectival) Doveditor, probant.
♦ Duhovnic, confesor.

– Mărturisi + sufix -tor.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MĂRTURISITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRTURISITÓR:
MĂRTURISITÓR, -OÁRE, mărturisitori, -oare, adjectiv (Învechit) Care adeverește, demonstrează ceva; doveditor. Un act mărturisitor de nevinovăția părintelui lor. ODOBESCU, S. I 445.
Forme diferite ale cuvantului marturisitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

mărturisitor
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărturisitor:
mărturisitór, -oáre adjectiv și substantiv Care mărturisește. Confesor (al credințeĭ). Mártir: sfîntu Mihail Mărturisitoru (23 Maĭ).
Forme diferite ale cuvantului marturisitor: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



mărturisitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărturisitor:
mărturisitor substantiv verbal CONFESOR. DUHOVNIC. MARTIR. MARTOR. MUCENIC. PREDICATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mărturisitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărturisitor:
mărturisitór (învechit) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural mărturisitóri; adjectiv feminin singular și plural mărturisitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

mărturisitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărturisitor:
mărturisitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural mărturisitóri; forme singular și plural mărturisitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

MĂRTURISITÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRTURISITÓR:
MĂRTURISITÓR adjectiv verbal doveditor, justificativ, justificator, probator.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mărturisitor
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărturisitor:
mărturisitor m. martir: Cuviosul prooroc Vasile Mărturisitorul.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mărturisitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărturisitor:
mărturisitor adjectiv verbal DOVEDITOR. JUSTIFICATIV. PROBATOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'MARTURISITOR'
MĂRTURISÍMĂRTURISÍREMĂRTURISÍRIMĂRTURISÍTMĂRTURISITÓRMĂRTURISITÚRĂMARTYNIAmartyriaiMaru



GRAMATICA cuvântului mărturisitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărturisitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărturisitor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mărturisitor sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul mărturisitor are forma: mărturisitóri
VEZI PLURALUL pentru mărturisitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mărturisitor?
Vezi cuvântul mărturisitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărturisitor?
[ măr-tu-ri-si-tor ]
Se pare că cuvântul mărturisitor are cinci silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mărturisitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a sta cu burta la soare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
care este dat cuiva pentru folosire temporară în schimbul unei plăți
duios; pătimaș
a sta degeaba
de la început
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app