 | as |
|
| Mărunţiş [ mă-run-ţiş ] VEZI SINONIME PENTRU mărunţiş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului maruntis în mai multe dicționareDefinițiile pentru maruntis din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚIȘ: MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, substantiv neutru 1. (Mai ales la plural ) Lucruri, obiecte mărunte (fără valoare). Își adună micile obiecte de toaletă și ceasornicul și cîteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie. REBREANU, R. II 137. (În forma regională mărunțuș) încep cu toții a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi, o legătură cu demîncare și alte mărunțușuri. CREANGĂ, P. 117. O coasă ruginită, o secere și alte mărunțușuri. CONTEMPORANUL, VI 290. ♦ figurat Fapte, idei mărunte, fără importanță; amănunte. Mărunțișurile-mi scapă și ideile ce-mi vin, Dacă-ncep cu o zîmbire, se sfîrșesc cu un suspin. ALEXANDRESCU, P. 49. Fostu-ne-ar fi de verb reflexiv:o treabă o asemine vedere Oprită în mărunțișuri? CONACHI, P. 268. ♦ (Regional) Bucățele de carne. Un blid... era plin de curechi acru, colea prăjit cumsecade, mai avînd în el și ceva mărunțișuri. RETEGANUL, P. I 65. 2. (La sg., cu sens colectiv) Bani mărunți. Răsturnă pe masă mărunțișul din buzunar. C. PETRESCU, C. vezi 47. Că nu-și mai vine în voie, măcar de i-ai da tot mărunțișul și pe deasupra și toiagul lui vodă pe spinare. DELAVRANCEA, H. T. 129. Nu s-a găsit nimic alta decît... mărunțiș în monede nouă de nichel. CARAGIALE, M. 245. 3. (La plural ) Lucruri mici, mai ales obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.). Magazin de mărunțișuri.(învechit, numai în expresie) A vinde cu mărunțișul = a vinde în cantități mici, a vinde cu amănuntul. Canalurile ce intră în oraș sînt pline de corăbii care au într-însele mărfuri și stau pînă le vînd, unii cu ridicata și alții cu mărunțișul. GOLESCU, Î. 108. – Variantă: mărunțúș substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚIȘ: MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, substantiv neutru 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la plural ) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. figurat (La plural ) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (învechit; în locuţiune adverbiala) Cu mărunțișul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + sufix -iș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚIȘ: MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, substantiv neutru 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la plural ) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. figurat (La plural ) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (învechit; în locuţiune adverbiala) Cu mărunțișul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + sufix -iș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚIȘ: MĂRUNȚIȘ s. 1. (ihtiologie) albitură, baboiaș, caracudă, plevușcă, (rar) plevuică, (regional) chisoagă, pleviță. (Peștele foarte mărunt se numește generic maruntis.) 2. mărunt, (învechit și regional) paralîc, (argotic) măruntaie (la plural). (Ai ceva maruntis la tine?) 3. bagatelă, chițibuș, fleac, nimic, prostie, (învechit) blagomanie, (familial) moft. (Nu te lega de maruntisuri!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mărunțiș: mărunțíș n., plural urĭ (despre mărunt). Lucru mic, fleac (propriŭ și figurat): a da mărunțișurĭ la spălat, a te ocupa de mărunțișurĭ. plural Marchidănie, marfă compusă din micĭ obĭecte de toaletă (ață, ace, spelcĭ, panglicĭ, nasturĭ ș. a.). Cu mărunțișu, în detaliŭ: a vinde cu mărunțișu. – În est și -țuș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚIȘ: MĂRUNȚÍȘ maruntisuri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de valoare sau de importanță; fleac; nimic; bagatelă. 2) la sing. Bani mărunți. 3) la plural Obiecte de mercerie. /mărunt + sufix maruntisiș Forme diferite ale cuvantului maruntis: maruntisuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mărunțiș: mărunțiș n. lucru mărunt: 1. marfă de puțină valoare; 2. monedă măruntă; 3. figurat secături, nimicuri. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mărunțiș: mărunțíș substantiv neutru, plural mărunțíșuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mărunțiș: mărunțíș substantiv neutru, plural mărunțíșuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MĂRUNȚIȘ: MĂRUNȚÍȘ substantiv verbal măruntaie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mărunțiș: mărunțiș substantiv verbal MĂRUNTAIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MARUNTIS' MĂRUNȚÍCĂmărunțica-craiuluiMĂRUNȚÍMEMĂRUNȚÍREMĂRUNȚÍȘMĂRUNȚIȘAMĂRUNȚIȘÁRMĂRUNȚIȘÁREMĂRUNȚÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mărunțiș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mărunțiș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Peștele foarte mărunt se numește generic mărunțiș. Ai ceva mărunțiș la tine? 3. Nu te lega de mărunțișuri!. Ai ceva mărunțiș la tine? 3. Nu te lega de mărunțișuri!. MĂRUNȚÍȘ mărunțișuri n. /mărunt + sufix mărunțișiș. |
GRAMATICA cuvântului mărunțiș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mărunțiș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mărunțiș poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mărunţiş? Vezi cuvântul mărunţiş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mărunţiş?[ mă-run-ţiş ] Se pare că cuvântul mărunţiş are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mărunțiș Inţelegi mai uşor cuvântul mărunțiș dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeînvechit, numai în expresie A vinde cu mărunțișul = a vinde în cantități mici, a vinde cu amănuntul învechit; în locuţiune adverbiala Cu mărunțișul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul învechit; în locuţiune adverbiala Cu mărunțișul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mărunțiș |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea cheag?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul mărunțiș are forma: mărunțíșuri
