 | as |
|
| Mecanic [ me-ca-nic ] VEZI SINONIME PENTRU mecanic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mecanic în mai multe dicționareDefinițiile pentru mecanic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECÁNIC, -Ă, mecanici, -ce, substantiv, adjectiv I. S. forme 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică. • Mecanică cerească = știință care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale. ♦ (învechit) Mecanism, mașină. 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. 3. Tratat, manual de mecanică (I 1, 2). II. Adj. 1. Care aparține mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică. 2. (Și adverb) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (Și adverb) Care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat. ♦ Care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. S. m. și forme Specialist în mecanică (I 1, 2). ♦ Persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor. ♦ Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist. – Din (I) latina mechanica, italiana meccanica, germana Mechanik, limba franceza mécanique, (II) latina mechanicus, italiana meccanico, limba franceza mécanique, (III) latina mechanicus, germana Mechaniker. Forme diferite ale cuvantului mecanic: mecanic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECÁNIC, -Ă, mecanici, -ce, substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv I. S. forme 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică. • Mecanică cerească = ramură a astrologiei care studiază mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale. ♦ (învechit) Mecanism, mașină. 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. 3. Tratat, manual de mecanică (I 1, 2). II. Adj. 1. Care aparține mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică. 2. (Și adverbial) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (Și adverbial) Care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat. ♦ Care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. S. m. și forme Specialist în mecanică (I 1, 2). ♦ Persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor. ♦ Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist. – Din (I) latina mechanica, germana Mechanik, limba franceza mécanique, (II) latina mechanicus, limba franceza mécanique, (III) latina mechanicus, germana Mechaniker. Forme diferite ale cuvantului mecanic: mecanic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECÁNIC2, -Ă, mecanici, -e, adjectiv 1. Care este pus în mișcare sau care funcționează cu ajutorul unei mașini sau al unui mecanism; care se referă la un fenomen studiat în mecanică. Șeful echipei... zîmbește ortacilor cu brațele-ncleștate Pe ciocanul mecanic. DEȘLIU, G. 46. Mișcări sacadate de păpușă mecanică. C. PETRESCU, Î. II 36. ♦ (Adverbial) Automat. Podul său uriaș se oprește în fața cuptorului, unde își deschide mecanic gura. SAHIA, N. 33. ♦ Care se referă la mecanică (2), care aparține mecanicii. Închiderea atelierului mecanic a fost o greșeală. DEMETRIUS, C. 13. 2. (Despre o acțiune, un gest, o mișcare) Care nu-i legat de conștiință, executat în mod automat; mașinal. Din două mișcări mecanice puștile se legănară... pe brațul trăgătorilor. DUMITRIU, B. forme 124. (Adverbial) întinde mîna mecanic și rupe învelitorile. C. PETRESCU. C. vezi 214. Forme diferite ale cuvantului mecanic: mecanic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECÁNIC, -Ă I. adjectiv 1. referitor la mecanică (III). 2. acționat de o mașină, de un mecanism. 3. (despre o acțiune, un gest; și adverb) făcut automat; mașinal. II. substantiv masculin lucrător specialist în lucrări de mecanică, în reparații de mașini, de instalații etc. • conducător al unei locomotive; motorist. III. substantiv feminin 1. știință care studiază legile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ ă fluidelor = hidromecanică; mecanic cerească = ramură a astronomiei care studiază mișcarea corpurilor cerești. 2. tehnica procedeelor în care intervin fenomene mecanice; mecanotehnică. 3. (figurat) combinație. (< limba franceza mécanique, italiana mecanico, germana Mechenik/er/, latina mecanicus, germana Mechenik/er/) Forme diferite ale cuvantului mecanic: mecanic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECANIC substantiv, adjectiv, adverb 1. substantiv mașinist, (învechit) mecanician. (mecanic pe o locomotivă.) 2. adjectiv mecanizat, (rar) mașinizat, sistematic. (Mori mecanic.) 3. adjectiv fizic. (Acțiunea mecanic a vîntului.) 4. adjectiv automat, automatic, inconștient, instinctiv, mașinal, reflex. (Gest, act mecanic.) 5. adverb automat, automatic, inconștient, mașinal, mașinalicește, reflex, (învechit) mecanicește. (Merge, reacționează mecanic.) 6. adjectiv papagalicesc. (Reproducere, asimilare mecanic.) 7. adverb automat, mașinal, papagalicește. (Repetă mecanic ceea ce aude.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECÁNIC1 mecaniccă (mecanicci, mecanicce) 1) Care ține de mecanică; propriu mecanicii. 2) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; funcționat de o mașină sau de un mecanism. 3) figurat Care este făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; inconștient; automat; mașinal; instinctiv; involuntar. 4) Care rezultă din mișcare; produs prin mișcare. Energie mecaniccă. Reacție mecaniccă. /<lat. mechanicus, italiana meccanico, limba franceza mécanique Forme diferite ale cuvantului mecanic: mecaniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MECANIC, -Ă: MECÁNIC, -Ă adjectiv 1. Acționat de o mașină sau de un mecanism. 2. Referitor la mecanică (2) [în DN]. 3. (Despre o acțiune, un gest) Făcut automat; reflex, mașinal. // substantiv masculin Lucrător specialist în lucrări de mecanică, în reparații de mașini, de instalații etc. ♦ Conducător al unei locomotive. [Variante mehanic, -ă adjectiv / conform limba franceza mécanique, germana Mechanik, latina mechanicus, greacă mechanikos]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECÁNIC1, mecanici, substantiv masculin Lucrător care efectuează operații mecanice de fabricare, de reparare sau de întreținere a utilajelor. Rămîn aici pînă vine mecanicul să repare telefonul. SEBASTIAN, T. 46. • Persoană care conduce un vehicul sau care supraveghează o mașină; mașinist. Mecanicii au oprit; oamenii s-au risipit în cîmp. SADOVEANU, P. M. 40. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECÁNIC2 mecanicci m. 1) Specialist în mecanică. 2) Muncitor specializat în montarea, întreținerea și reparația mașinilor, mecanismelor, motoarelor sau aparatelor. 3) Persoană care conduce sau supraveghează un vehicul sau un motor; mașinist. 4) Conducător al unei locomotive; mașinist. /<lat. mechanicus, germana Mechaniker Forme diferite ale cuvantului mecanic: mecanicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mecanic: mecanic a. 1. privitor la mecanică; 2. pus în lucrare cu ajutorul mașinelor: arte mecanice; 3. figurat se zice de o lucrare la care nu se cere sau unde lipsește inteligență. ║ m. 1. cel ce se ocupă cu mecanica; 2. constructor de mașini; 3. cel ce conduce o mașină. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MECANIC: MECÁNIC3 adverb Ca un automat; fără rațiune. A vorbi mecanic. /<lat. mechanicus, italiana meccanico, limba franceza mécanique Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mecanic: mecánic substantiv masculin, adjectiv masculin, plural mecánici; forme singular mecánică, plural mecánice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mecanic: mecánic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural mecánici; adjectiv feminin mecánică, plural mecánice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MECANIC' MECĂCĂÍREMECĂCĂÍTMECĂÍMECANI-MECÁNICMECÁNICĂmecaniceMECANICÉSCMECANICÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mecanic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mecanic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Mecanic pe o locomotivă. Mori mecanic. Acțiunea mecanic a vîntului. Gest, act mecanic. Merge, reacționează mecanic. Reproducere, asimilare mecanic. Repetă mecanic ceea ce aude. MECÁNIC1 mecaniccă mecanicci, mecanicce 1 Care ține de mecanică; propriu mecanicii. Energie mecaniccă. Reacție mecaniccă. MECÁNIC2 mecanicci m. Mecanic pe o locomotivă. Acțiunea mecanic a vântului. A vorbi mecanic. |
GRAMATICA cuvântului mecanic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mecanic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mecanic poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE mecanic? Vezi cuvântul mecanic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mecanic?[ me-ca-nic ] Se pare că cuvântul mecanic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL mecanic Inţelegi mai uşor cuvântul mecanic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Mecanică cerească = știință care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale Mecanică cerească = ramură a astrologiei care studiază mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale ♦ ă fluidelor = hidromecanică; mecanic cerească = ramură a astronomiei care studiază mișcarea corpurilor cerești |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mecanic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Arhiloc, arhilocuri, adjectiv în sintagma vers arhiloc și substantivat, substantiv neutru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul mecanic are forma: mecánică
La plural substantivul mecanic are forma: mecánici
