eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție mecanica


EXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Mecanică [ me-ca-ni-că ]
VEZI SINONIME PENTRU mecanică PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului mecanica în mai multe dicționare

Definițiile pentru mecanica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MECANICĂ:
MECÁNICĂ substantiv feminin

1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor considerînd masele și forțele lor. Am putut să-mi pun mai bine la punct cursul... studiind cărțile de mecanică teoretică și aplicată ale lui Nekrasov. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 6/2. Prin mecanică și prin chimie [secolul al XIX-lea] a transformat toate artele și măiestriile. GHICA, S. A. 27. Mecanică cerească = știința care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești, mai ales a planetelor, sateliților și cometelor.

2. (Uneori determinat prin «tehnic») Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnica. Atelier de mecanică - atelier în care se construiesc și se repară mașini, piese etc. Ai văzut jos atelierul de mecanică și motorul care ți s-a părut mare ca un elefant. PAS, Z. I 291.
♦ Ocupația, îndeletnicirea, meseria mecanicului.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MECANICĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MECANICĂ:
MECÁNICĂ forme

1) Ramură a fizicii care studiază mișcarea și echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor.

2) Ramură a tehnicii care are ca obiect de studiu construirea și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. [G.-D. mecanicii] /<lat. mechanica, italiana meccanica, germana Mechanik

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MECANICĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MECANICĂ:
MECÁNICĂ substantiv feminin

1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor.
♦ Mecanică cerească = știință care studiază mișcarea aștrilor.

2. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnică. [Gen. -cii. / conform limba franceza mécanique, conform greacă mechane

– mașină].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

mecanică
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mecanică:
mecanică forme

1. partea matematicelor ce studiază legile mișcării și ale echilibrului precum și acțiunea mașinelor: mecanica coprinde dinamica și statica;

2. operă ce tratează despre această știință;

3. figurat dispozițiune naturală sau artificială a corpurilor.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MECANICĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MECANICĂ:
MECANICĂ s.

1. mecanotehnică.

2. (fizică) mecanică cuantică = mecanică ondulatorie; mecanică ondulatorie = mecanică cuantică.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MECANICĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MECANICĂ:
MECÁNICĂ substantiv verbal mașinărie, mecanism.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mecanică
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mecanică:
mecánică substantiv feminin, genitiv dativ articulat mecánicii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mecanică
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mecanică:
mecanică substantiv verbal MAȘINĂRIE. MECANISM.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mecanică
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mecanică:
mecánică substantiv feminin, genitiv dativ articulat mecánicii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MECANICA'
MECĂCĂÍTMECĂÍMECANI-MECÁNICMECÁNICĂmecaniceMECANICÉSCMECANICÉȘTEMECANICIÁN

GRAMATICA cuvântului mecanică?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mecanică.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mecanică poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mecanică sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru mecanică la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mecanică?
Vezi cuvântul mecanică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mecanică?
[ me-ca-ni-că ]
Se pare că cuvântul mecanică are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL mecanică
Inţelegi mai uşor cuvântul mecanică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Mecanică cerească = știința care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești, mai ales a planetelor, sateliților și cometelor
♦ Mecanică cerească = știință care studiază mișcarea aștrilor
Fizică mecanică cuantică = mecanică ondulatorie; mecanică ondulatorie = mecanică cuantică
Fizică mecanică cuantică = mecanică ondulatorie; mecanică ondulatorie = mecanică cuantică

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mecanică

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tobă de eșapament?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
parte consacrată intervențiilor chirurgicale ușoare
a se înșela
cutie cilindrică la motoarele cu ardere internă, care amortizează zgomotul produs la evacuarea gazelor de ardere
plante superioare, având în interiorul lor vase prin care circulă seva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app