eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție mestesug


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Meşteşug [ meş-te-şug ]
VEZI SINONIME PENTRU meşteşug PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului mestesug în mai multe dicționare

Definițiile pentru mestesug din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUG:
MEȘTEȘÚG, meșteșuguri, substantiv neutru

1. Meserie. Mai degrabă învață un meșteșug sau oploșește-te într-o slujbă. C. PETRESCU, C. vezi 121. Și-n cîteva zile a deprins meșteșugul de infirmie. MIRONESCU, S. A. 124. Îl dete la cel mai meșter verb reflexiv:aci, de învăță și meșteșugul leacurilor. ISPIRESCU, E. 366.
       • Expresia: Adus din meșteșug vezi adus.
♦ Muncă depusă de un meșter. Cu gîndul la meșteșugul său, nu auzise duduitul tractoarelor. DUMITRIU, vezi L. 119. Am o bardă și-o secure, Mă dusei cu ea-n pădure, M-apucai de meșteșug Și-mi făcui coarne la plug Și prinsei bouții-n jug. ANT. literar popular I 221.

2. Îndeletnicire, ocupație. începu a-mi vorbi despre meșteșugul vînătoresc. SADOVEANU, O. VIII 209. Nu poți ști cum iubeam viața și cum ne iubeam meșteșugul nostru. PETRESCU, C. vezi 304. [împăratul] l-a fost trimis cu cheltuială în străinătăți, să se desăvîrșească-n școlile înalte la meșteșugul cîntării frumoase. CARAGIALE, O. I 375.

3. Pricepere, abilitate, îndemînare, iscusință, talent (în muncă). Are moș Căliman starostele un meșteșug de zvîrle o scurtătură de băț de corn încîrligată la capăt, încît pălește iepurele de la douăzeci de pași. SADOVEANU, forme J. 21. O lăudară pentru meșteșugul de a face bucatele. ISPIRESCU, L. 22.
♦ Artă. Templul nalt s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. MACEDONSKI, O. I 103. Uit cu totul meșteșugul de-a face versuri. ALECSANDRI, S. 73.

4. Procedeu iscusit de a face un lucru, mijloc practic, instrument, metodă. S-ar putea da, cu meșteșug mecanic, apă pretutindeni. SADOVEANU, P. M.

11. Broșură învățătoare meșteșugului de a face zahar din ciocălăi de cucuruzi. NEGRUZZI, S. I

3.
♦ Mecanism. Într-acest foișor este și un pat cu meșteșug, pe care șezînd omul, cu repeziciune îl suie deasupra învălișului, unde are o vedere minunată. GOLESCU, Î. 75.

5. Viclenie, șiretenie, înșelătorie, tertip. Ei! zice baba, d-ăștia mi-ai fost?.. Lasă că-ți cunosc eu dumitale meșteșugul! CARAGIALE, P. 57.
       • Expresia: A-i da (unui lucru) de meșteșug = a descoperi secretul unui lucru, a descurca un lucru încurcat. În sfîrșit, mai stă el Ivan oleacă așa, cu fruntea răzămată pe mînă, și-i și trăsnește în gînd una: taci! că i-am dat de meșteșug. CREANGĂ, P. 321.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MEȘTEȘUG
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUG:
MEȘTEȘÚG, meșteșuguri, substantiv neutru

I.

1. Meserie; prin generalizare profesiune, ocupație, îndeletnicire; meșteșugărie.

2. Ramură, disciplină (a științei, a artei); știință, artă, considerate ca discipline.
♦ Stil (artistic).

3. Pricepere, îndemânare, abilitate, talent.
♦ Artă, măiestrie; (rar) acțiune realizată cu pricepere, cu măiestrie.

4. Acțiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean).
♦ (popular) Viclenie, tertip, înșelătorie.

II. (învechit și popular; concret)

1. Unealtă, instrument.

2. Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meșteșugire.

– Din limba maghiară mesterség.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MEȘTEȘUG
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUG:
MEȘTEȘÚG, meșteșuguri, substantiv neutru

I.

1. Meserie; prin generalizare profesie, ocupație, îndeletnicire; meșteșugărie.

2. Ramură, disciplină (a științei, a artei); știință, artă, considerate ca discipline.
♦ Stil (artistic).

3. Pricepere, îndemânare, abilitate, talent.
♦ Artă, măiestrie; (rar) acțiune realizată cu pricepere, cu măiestrie.

4. Acțiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean).
♦ (popular) Viclenie, tertip, înșelătorie.

II. (învechit și popular; concret)

1. Unealtă, instrument.

2. Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meșteșugire.

– Din limba maghiară mesterség.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

meșteșug
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru meșteșug:
meșteșug substantiv verbal ABILITATE. COMPLOT. CONJURAȚIE. CONSPIRAȚIE. DESCÎNTEC. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. DISPOZITIV. ESCROCHERIE. FARMEC. HOȚIE. IMPOSTURĂ. INGENIOZITATE. INTRIGĂ. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. ÎNȚELES. LUCRU. MAGIE. MAȘINAȚIE. MECANISM. MUNCĂ. PRICEPERE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. RAȚIUNE. ROST. SECRET. SEMNIFICAȚIE. SENS. ȘARLATANIE. ȘMECHERIE. ȘTIINȚĂ. TAINĂ. TALENT. TÎLC. TREABĂ. UNELTIRE. UȘURINȚĂ. verb reflexiv:AJĂ. verb reflexiv:ĂJITORIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MEȘTEȘUG
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUG:
MEȘTEȘÚG mestesuguri n.

1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe muncă manuală calificată; meserie.

2) Deprindere practică de a efectua (în ascuns) un lucru cu îndemânare și cu pricepere.

3) figurat Modalitate ingenioasă; tactică; iscusință. /<ung. mesterség
Forme diferite ale cuvantului mestesug: mestesuguri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MEȘTEȘUG
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUG:
MEȘTEȘUG s.

1. meserie, (învechit și regional) meșterie, (regional) breaslă, (prin Banat) măistorie, (Banat) zănat. (A intrat la mestesug.)

2. artă, dibăcie, iscusință, îndemînare, măiestrie, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu mult mestesug.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

meșteșug
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru meșteșug:
meșteșúg și (rar) meșterșúg n., plural urĭ (ung. mesterség). Meserie, artă, măĭestrie: lucru făcut cu meșteșug. Șiretenie: l-a învins cu meșteșug.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

meșteșug
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru meșteșug:
meșteșug n.

1. meserie: meșteșugul e brățară de aur;

2. artă: e făcut cu meșteșug;

3. șiretenie. [Ung. MESTERSÉG].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MEȘTEȘUG
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MEȘTEȘUG:
MEȘTEȘÚG s.

1. vezi meserie.

 2. vezi măiestrie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

meșteșug
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru meșteșug:
meșteșúg substantiv neutru, plural meșteșúguri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

meșteșug
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru meșteșug:
meșteșúg substantiv neutru, plural meșteșúguri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MESTESUG'
méșteriță/meșteríțăMEȘTERITOÁREmeșteru-stricăMEȘTERUÍMEȘTEȘÚGMEȘTEȘUGÁRMEȘTEȘUGĂRÉSCMEȘTEȘUGĂRÉȘTEMEȘTEȘUGÁREȚ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL meșteșug
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului meșteșug dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MEȘTEȘÚG meșteșuguri n.
A intrat la meșteșug.
Obiect făcut cu mult meșteșug.

GRAMATICA cuvântului meșteșug?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului meșteșug.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul meșteșug poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul meșteșug sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul meșteșug are forma: meșteșúguri
VEZI PLURALUL pentru meșteșug la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE meşteşug?
Vezi cuvântul meşteşug desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul meşteşug?
[ meş-te-şug ]
Se pare că cuvântul meşteşug are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL meșteșug
Inţelegi mai uşor cuvântul meșteșug dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A-i da unui lucru de meșteșug = a descoperi secretul unui lucru, a descurca un lucru încurcat

© 2024 qDictionar.com