 | as |
|
| Minciună [ min-ci-u-nă ] VEZI SINONIME PENTRU minciună PE ESINONIME.COM definiția cuvântului minciuna în mai multe dicționareDefinițiile pentru minciuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a minciuna (forma la infinitiv) A minciuna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ: MINCIÚNĂ, minciuni, substantiv feminin I. 1. Afirmație, relatare neadevărată, făcută, de obicei, cu scopul de a înșela: denaturare intenționată a adevărului; neadevăr. Unul strigă ascuțit că s-au săturat de vorbe, altul adăugă că boierii numai cu minciuni i-au ținut. REBREANU, R. II 92. Mă bate soarele-n ochi – Spui minciuni, bădie, soarele te bate în spate. HOGAȘ, M. N. 19. Cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. (Personificat) Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste. VLAHUȚĂ, O. A. I 36. • Expresia: Minciună gogonată vezi gogonat. A da (pe cineva) de minciună = a descoperi ca mincinos pe cineva. A rămîne de minciună vezi râmîne. A (se) prinde cu minciuna vezi prinde. A se prinde minciuna (cuiva) vezi prinde. 2. Obicei, deprindere de a spune neadevăruri, de a denatura adevărul. Cu minciuna n-o duci departe. 3. Născocire, scornitură, invenție, ficțiune, plăsmuire, închipuire. 4 Expresia: A umbla cu (traista sau cu plosca de) minciuni vezi umbla. Ce-i în mînă nu-i minciună = folosește-te de ceea ce poți avea în mod sigur și nu te lăsa ademenit de avantaje nesigure. Cu toate aceste, știi una? Ce-i în mînă nu-i minciună. Hai, să fugim împreună. ALECSANDRI, T. I 204. Ce-i în mînă, nu-i minciună, și e mai bine acum un ou, decît la anul un bou. NEGRUZZI, S. I 248. ♦ figurat (La plural ) Fleacuri, nimicuri. Rîdea într-una și povestea fel de fel de minciuni, de-ți era mai mare dragul de el. REBREANU, I. 49. Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca de mă iubești. EMINESCU, O. I 55. II. (Mai ales la plural ) Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. Cînd veniră sarailia și minciunile, cheful era în toi. STĂNOIU, C. I. 99. Tocmai atunci aducea baba Maria și punea pe masă două farfurii rotunde și mari pline cu « minciuni». HOGAȘ, DR. II 106. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru minciună: minciúnă (minciúni), substantiv feminin – 1. Neadevăr. – 2. Gogoașă. – Mr. mințună, mințune, megl. minciună. latina *mentitiōnem, redus la *mentiōnem (Cipariu, Principii, 96; Meyer, albaneză St., IV, 126; Pușcariu, 1082; Candrea-Dens., 1136; Pascu, I, 116; REW 5508); conform latina *mentionāre › mr. minciunedzu, minciunare, megl. minciun, minciunari. derivat de la a minți, prin intermediul lui *mințiciune redus ca putrezi › putrejune, repezi › repejune, pare mai puțin sigură, pentru că reducerile sînt numai secundare și tîrzii (conform putreziciune, repeziciune) și nu au eliminat în nici un caz formele întregi (conform împuți › împuțiciune; dar nu este urmă de *mințiciune). – conform minți, desminți. derivat mincinos, adjectiv (care spune minciuni); minciuna, verb (Transilvania, a ticlui, a însăila); minciunea, substantiv feminin (gogoașă); minciunos, adjectiv (Moldova, care minte); minciuni, verb (Moldova, a minți, a înșela). Forme diferite ale cuvantului minciuna: minciúni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ: MINCIUNĂ s. 1. invenție, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (popular) iscoditură, (învechit) basnă, băsnire, (familial) balivernă, brașoavă, (familial figurat) basm, gogoașă, tromboane (la plural). (Tot ce-a spus e o simplă minciuna.) 2. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livresc) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (învechit) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (figurat) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită minciuna lui.) 3. minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilvania și Banat) pancovă, (prin Banat și sud-vestul Transilvania) pup, (Moldova) surcele (la plural). (A mîncat o minciuna gustoasă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ: MINCIÚNĂ, minciuni, substantiv feminin 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr. • Expresia: A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La plural ) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunică (2). – latina mentio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ: MINCIÚNĂ, minciuni, substantiv feminin 1. Afirmație prin care se denaturează în mod deliberat adevărul; neadevăr. • Expresia: A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La plural ) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunea (2). – latina mentio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ: MINCIÚNĂ minciunai forme 1) Afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul; neadevăr. A spune minciunai. • minciuna gogonată, minciuna încornorată neadevăr exagerat. A se prinde cu minciunaa a (se) descoperi, a lăsa să (se) descopere un neadevăr. 2) Plăsmuire răuvoitoare pusă în circulație; scornitură; născocire. * Ce-i în mână nu-i minciuna nu te bizui pe promisiuni, ci mulțumește-te cu ce ai în mod sigur. [G.-D. minciunii] /<lat. mentio, minciunaonis Forme diferite ale cuvantului minciuna: minciunai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru minciună: minciună forme 1. spusă neadevărată cu intențiunea de a înșela; 2. deprindere de a minți: minciuna e un vițiu; 3. ficțiune poetică; 4. iluziune, amăgire: minciunile vieții; 5. prăjitură din ouă, zahăr și făină. [latina MENTIONEM = (în glose) MENDACIUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ: MINCIUNĂ abureală, barbă, bărbiereală, brașoavă, cheie cu barbă, cioacă, ducere, goangă, gogoașă, gulgută, iordan, minciună gogonată / sfruntată, strâmbă, șopârlache, șopârlă, șopârleanu, ștangă, trombon, tromboneală. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ: MINCIÚNĂ substantiv verbal amăgire, eres, erezie, iluzie, pătlagină. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru minciună: minciună substantiv verbal AMĂGIRE. ERES. EREZIE. ILUZIE. PĂTLAGINĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minciună: minciúnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat minciúnii; plural minciúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minciună: minciúnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat minciúnii; plural minciúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MINCIUNĂ: MINCIUNĂ, Dinu (Î Div), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MINCIUNA: MINCIUNÁ verb vezi însăila. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru minciuna: minciuna verb vezi ÎNSĂILA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Minciună: Minciună ≠ adevăr Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINCIUNA' MINCINÓSMincioagăMINCIÓGMinciuMINCIÚNĂMINCIUNEÁminciuneá/minciunícăMINCIUNÍMINCIUNÍCĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Minciună Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minciună dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Tot ce-a spus e o simplă minciună. A fost dovedită minciună lui. A mîncat o minciună gustoasă. MINCIÚNĂ minciunăi forme 1 Afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul; neadevăr. A spune minciunăi. • minciună gogonată, minciună încornorată neadevăr exagerat. A se prinde cu minciunăa a se descoperi, a lăsa să se descopere un neadevăr. * Ce-i în mână nu-i minciună nu te bizui pe promisiuni, ci mulțumește-te cu ce ai în mod sigur. Mentio, minciunăonis. Tot ce-a spus e o simplă minciună. |
GRAMATICA cuvântului Minciună? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minciună. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Minciună poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE minciună? Vezi cuvântul minciună desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minciună?[ min-ci-u-nă ] Se pare că cuvântul minciună are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Minciună Inţelegi mai uşor cuvântul minciună dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA da pe cineva de minciună = a descoperi ca mincinos pe cineva Ce-i în mînă nu-i minciună = folosește-te de ceea ce poți avea în mod sigur și nu te lăsa ademenit de avantaje nesigure A da sau a face pe cineva de minciună sau a prinde pe cineva cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr A purta sau a duce, a ține pe cineva cu minciuni = a promite mereu ceva cuiva fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba A da sau a face pe cineva de minciună sau a prinde pe cineva cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr A purta sau a duce, a ține pe cineva cu minciuni = a promite mereu ceva cuiva fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba Latina MENTIONEM = în glose MENDACIUM |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Minciună |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Caii sau boii de la roată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul minciună are forma: minciúni
