eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție prinde


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Prinde [ prin-de ]
VEZI SINONIME PENTRU prinde PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului prinde în mai multe dicționare

Definițiile pentru prinde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a prinde
Verbul: a prinde (forma la infinitiv)
A prinde conjugat la timpul prezent:
  • eu prind
  • tu prinzi
  • el ea prinde
  • noi prindem
  • voi prindeți
  • ei ele prind
VEZI VERBUL a prinde CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












PRINDE
   
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRINDE:
PRÍNDE, prind, verb III.

I.

1. tranzitiv A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc.
       • Expresia: Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată.
♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele.
♦ A fixa, imobilizând.

2. tranzitiv figurat A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe.
       • Expresia: (intranzitiv) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp).

3. reflexiv A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța.

4. reflexiv recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa).

5. tranzitiv A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele.

II. tranzitiv

1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic).
♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal.

2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă.
       • Expresia: A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit.
♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul).

3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare.
       • Expresia: A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva verb reflexiv:emea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat.
♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde.

4. figurat (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși.
♦ A absorbi.

III.

1. tranzitiv A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare.
♦ reflexiv A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva).
♦ figurat A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare.

2. tranzitiv A înhăma; a înjuga.

3. reflexiv A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...).

4. reflexiv și tranzitiv (popular) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă.

5. reflexiv A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi.
       • Expresia: A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva).
♦ reflexiv recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza.
♦ reflexiv recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV.

1. reflexiv A se lipi de ceva sau de cineva.
       • Expresia: A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze.
♦ figurat (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva.
♦ reflexiv și tranzitiv A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda.

2. tranzitiv (Despre îmbrăcămintea cuiva; prin extensie despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi.

3. reflexiv (Despre mâncare; în expresie) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. vezi

1. tranzitiv A începe să...
       • Expresia: (reflexiv recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să...

2. reflexiv (popular) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI.

1. tranzitiv A obține, a căpăta, a dobândi.
       • Expresia: (familial) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranzitiv) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranzitiv) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta.
♦ figurat A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul).

2. intranzitiv și reflexiv A se dezvolta după transplantare, a crește.
       • Expresia: (tranzitiv) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. reflexiv figurat (familial) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. reflexiv (Despre lapte; prin extensie despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [prezent industrie și: (popular) prinz.

– perfectul simplu prinsei, participiu prins]

– latina pre(he)ndere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



PRINDE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRINDE:
PRÍNDE, prind, verb III.

I.

1. tranzitiv A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc.
       • Expresia: Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată.
♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele.
♦ A fixa, imobilizând.

2. tranzitiv figurat A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe.
       • Expresia: (intranzitiv) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp).

3. reflexiv A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța.

4. reflexiv recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa).

5. tranzitiv A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele.

II. tranzitiv

1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic).
♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal.

2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă.
       • Expresia: A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit.
♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul).

3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare.
       • Expresia: A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva verb reflexiv:emea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat.
♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde.

4. figurat (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși.
♦ A absorbi.

III.

1. tranzitiv A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare.
♦ reflexiv A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva).
♦ figurat A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare.

2. tranzitiv A înhăma; a înjuga.

3. reflexiv A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...).

4. reflexiv și tranzitiv (popular) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă.

5. reflexiv A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi.
       • Expresia: A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva).
♦ reflexiv recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza.
♦ reflexiv recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV.

1. reflexiv A se lipi de ceva sau de cineva.
       • Expresia: A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze.
♦ figurat (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva.
♦ reflexiv și tranzitiv A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda.

2. tranzitiv (Despre îmbrăcămintea cuiva; prin extensie despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi.

3. reflexiv (Despre mâncare; în expresie) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. vezi

1. tranzitiv A începe să...
       • Expresia: (reflexiv recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să...

2. reflexiv (popular) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI.

1. tranzitiv A obține, a căpăta, a dobândi.
       • Expresia: (familial) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranzitiv) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranzitiv) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta.
♦ figurat A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul).

2. intranzitiv și reflexiv A se dezvolta după transplantare, a crește.
       • Expresia: (tranzitiv) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. reflexiv figurat (familial) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. reflexiv (Despre lapte; prin extensie despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [prezent industrie și: (popular) prinz.

– perfectul simplu prinsei, participiu prins]

– latina pre(he)ndere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRINDE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRINDE:
PRINDE verb

I.

1. a apuca, a înhăța, a înșfăca, a lua, (popular și fam.) a căpui, (popular) a încăibăra, (prin Transilvania) a agîmba, (Moldova și Transilvania) a găbji, a găbui, (grecism învechit) a proftaxi, (familial figurat) a căptuși, a umfla. (prinde în mînă o bîtă.)

2. (regional) a prijini. (prinde pietricelele în palmă.)

3. a apuca, a lua, (învechit și regional) a sprijini, (prin Transilvania) a agîmba. (prinde copilul în brațe.)

4. a (se) cuprinde, a (se) îmbrățișa, a (se) înlănțui. (Se prinde de mijloc.)

5. a fixa, a imobiliza, a înțepeni, a pironi, (regional) a proțăpi. (A prinde ceva în cuie.)

6. a fixa, a pune. (prinde olanele pe casă.)

7. a (se) agăța, a (se) atîrna, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livresc) a (se) acroșa, (popular) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (regional) a (se) tăgîrța, (prin Muntenia) a (se) atăgîrța, (Transilvania) a (se) împrinde. (prinde ceva în cui.)

8. a se agăța, a se apuca, a se atîrna, a se ține, (popular) a se anina, (regional) a se tăgîrța. (Se prinde de crengi ca să nu cadă.)

9. a se agăța, a se fixa. (Vița de vie se prinde de araci.)

10. a îmbina, a încheia, a uni. (A prinde capetele bîrnelor.)

11. (medicina) a se suda. (Oasele s-au prinde.)

12. a (se) lipi. (prinde cu pap foile.)

13. a aplica, a pune. (Își prinde barbă și mustăți.)

14. a înhăma, a pune. (prinde caii la căruță.)

15. a înjuga, a pune. (A prinde boii la car.) 16. (juridic) a aresta, a captura. (Criminalul a fost prinde ieri.) 17. a captura. (A prinde un animal sălbatic.) 18. a vîna, (învechit) a vînători. (A prinde multe păsări.) 19. a pescui, (învechit și regional) a pescări, (învechit) a vîna. (A prinde doi crapi.) 20. a surprinde, (învechit și regional) a pripi, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi. (L-a prinde asupra faptului.)

II.

1. a cîrpi, a coase, a țese, (Transilvania) a ștopoli, (Moldova) a țîrîi. (I-a prinde ciorapul.)

2. a se coagula, a se închega, (Transilvania) a se strînge. (Laptele s-a prinde.)

3. (medicina) a anchiloza, a înțepeni. (Reumatismul i-a prinde articulațiile.)

III.

1. a capta, a înregistra, a recepta, a recepționa. (prinde undele sonore.)

2. a auzi. (prinde cîteva șoapte.)

3. a afla, a găsi. (Voia să-l prinde singur ca să-i poată vorbi.)

4. a ajunge, (învechit și popular) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeți, vă prinde eu din urmă.)

5. a ajunge, a apuca. (Se grăbește să prinde trenul.)

6. a apuca, a trăi, a vedea. (Simțea că nu va mai prinde ziua de mîine.)

7. a ajunge, a apuca, a surprinde. (Ploaia i-a prinde în cîmp.)

8. a cuprinde, a vedea, (figurat) a îmbrățișa. (Cît prinde cu ochii, cu privirea.)

9. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (învechit) a(-l) precovîrși, (figurat) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a prinde somnul, oboseala.)

10. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi. (Îl prinde gîndurile.) IV.

1. a i se potrivi. (Aerul ștrengăresc o prinde de minune.)

2. a deprinde, a-și însuși, a învăța. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată prinde.)

3. a izbuti, a reuși. (Viclenia lui nu a prinde.) vezi a începe, a se porni. (prinde să țipe, să fugă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prinde
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru prinde:
prínde (prínd, príns), verb –

1. A apuca. –

2. A lua, a captura. –

3. A surprinde, a lua prin surprindere. –

4. A înhăța, a înșfăca. –

5. A ademeni, a înșela. –

6. A percepe, a înțelege. –

7. A ajunge din urmă. –

8. A obține, a dobîndi, mai ales un preț. –

9. A conține, a cuprinde (în brațe). –

10. A ocupa, a ține ocupat (mai ales la participiu). –

11. A începe. –

12. A da rădăcini, a se înrădăcina. –

13. A se solidifica un solid, a îngheța apa, a se închega laptele. –

14. A atîrna, a agăța, a fixa. –

15. A repara, a completa.

– 16. A pune bine, a conveni, a prefera.

– 17. (Cu adverb bine) A cădea bine, a fi oportun.

– 18. (reflexiv) A avea succes, a reuși.

– 19. (reflexiv) A se încleșta, a se lipi, a se încurca, a fi arestat.

– 20. (reflexiv) A se obliga, a se promite. 21. (reflexiv) A paria.

– 22. (reflexiv) A se angaja, a se lega de.

– 23. (reflexiv) A intra într-o combinație, a interveni, a se asocia.

– Mr. prindu, primșu, prindire, megl. prind, preș, istr. prind, prins. latina prĕhendĕre (Pușcariu 1388; Candrea-Dens., 1447; REW 6736), conform italiana prendere, prov. prenre, limba franceza prendre, spaniolă, portugheză prender și aprinde, cuprinde, deprinde.

– derivat prinde-muște, substantiv masculin (vagabond, haimana); prindoare, substantiv feminin (Transilvania, bunăstare, confort); prins, substantiv masculin (captiv, prizonier; substantiv neutru, joc de copii de-a hoții și vardiștii); prinsoare, substantiv feminin (învechit, carceră, închisoare; învechit, avere, bunuri; pariu; Transilvania, cusătură, legătură a două bucăți cusute); desprinde, verb (a desface, a detașa, a separa; a dezlega, a dezlipi; a deduce, a presupune); prinzător, adjectiv (care prinde); prinzătoare, substantiv feminin (cursă, capcană; laț, legătoare); împrinde, verb (a prinde, a lua; a captura, a deține; reflexiv, a se îndrăgosti), cuvînt trans., pe care DAR îl deduce dintr-un latina *imprendĕre; surprinde, verb, traduce a limba franceza surprendre; surprinzător, adjectiv (uimitor); surpriză, substantiv feminin, din limba franceza surprise.
Forme diferite ale cuvantului prinde: prínd príns

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



PRINDE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRINDE:
PRÍNDE verb vezi accepta, admite, angaja, aprecia, aproba, asocia, astâmpăra, băga, calcula, calma, căpăta, concepe, consimți, contracta, cuceri, dobândi, domoli, estima, evalua, face, făgădui, folosi, grupa, intra, intui, încadra, încerca, închiria, încuviința, îndatora, îndupleca, înfrunta, îngădui, îngheța, însărcina, însoți, întovărăși, întrebuința, întrece, înțelege, învoi, lăsa, liniști, lua, măsura, obliga, obține, ocupa, paria, permite, potoli, prețui, prii, primi, procrea, promite, pune, recurge, rumeni, servi, sesiza, sluji, socoti, solidifica, tempera, tocmi, uni, utiliza, uza, vârî.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prinde
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prinde:
prinde verb vezi ACCEPTA. ADMITE. ANGAJA. APRECIA. APROBA. ASOCIA. ASTÎMPĂRA. BĂGA. CALCULA. CALMA. CĂPĂTA. CONCEPE. CONSIMȚI. CONTRACTA. CUCERI. DOBÎNDI. DOMOLI. ESTIMA. EVALUA. FACE. FĂGĂDUI. FOLOSI. GRUPA. INTRA. INTUI. ÎNCADRA. ÎNCERCA. ÎNCHIRIA. ÎNCUVIINȚA. ÎNDATORA. ÎNDUPLECA. ÎNFRUNTA. ÎNGĂDUI. ÎNGHEȚA. ÎNSĂRCINA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. ÎNTREBUINȚA. ÎNTRECE. ÎNȚELEGE. ÎNVOI. LĂSA. LINIȘTI. LUA. MĂSURA. OBLIGA. OBȚINE. OCUPA. PARIA. PERMITE. POTOLI. PREȚUI. PRII. PRIMI. PROCREA. PROMITE. PUNE. RECURGE. RUMENI. SERVI. SESIZA. SLUJI. SOCOTI. SOLIDIFICA. TEMPERA. TOCMI. UNI. UTILIZA. UZA. VÎRÎ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prinde
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prinde:
prínde (a prinde) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prind, persoana întâi plural: noi príndem, persoana a doua plural: voi príndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prinséi, persoana întâi plural: noi prínserăm; conjunctiv prezent 3 să príndă; imperativ persoana a doua singular: tu prínde; gerunziu prinzấnd; participiu prins
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

prinde
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prinde:
prínde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prind, persoana întâi plural: noi príndem, persoana a doua plural: voi príndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prinséi, persoana întâi plural: noi prínserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural príndă; imperativ persoana a doua singular: tu prínde; participiu prins
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

prinde
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru prinde:
prinde, prind

I. vezi r.

1. a-și da seama (de ceva), a intui, a înțelege

2. a se angaja, a se învoi, a fi de acord (să facă ceva)

II. vezi t. a aresta

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PRINDE'
PRINCIPIALITÁTEPRINCÍPIEprincipiérePRINCÍPIUPRÍNDEprinde-mușteprindemî́năPRÍNDEREprindilíc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prinde
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prinde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Prinde în mînă o bîtă.
Prinde pietricelele în palmă.
Prinde copilul în brațe.
Se prinde de mijloc.
A prinde ceva în cuie.
Prinde olanele pe casă.
Prinde ceva în cui.
Se prinde de crengi ca să nu cadă.
Vița de vie se prinde de araci.
A prinde capetele bîrnelor.
Oasele s-au prinde.
Prinde cu pap foile.
Își prinde barbă și mustăți.
Prinde caii la căruță.
A prinde boii la car.
Criminalul a fost prinde ieri.
A prinde un animal sălbatic.
A prinde multe păsări.
A prinde doi crapi.
L-a prinde asupra faptului.
I-a prinde ciorapul.
Laptele s-a prinde.
Reumatismul i-a prinde articulațiile.
Prinde undele sonore.
Prinde cîteva șoapte.
Voia să-l prinde singur ca să-i poată vorbi.
Mergeți, vă prinde eu din urmă.
Se grăbește să prinde trenul.
Simțea că nu va mai prinde ziua de mîine.
Ploaia i-a prinde în cîmp.
Cît prinde cu ochii, cu privirea.
L-a prinde somnul, oboseala.
Îl prinde gîndurile.
Aerul ștrengăresc o prinde de minune.
Nu e meșteșug pe care să nu-l poată prinde.
Viclenia lui nu a prinde.
Prinde să țipe, să fugă.
Prinde pietricele în palmă.
Prinde olanele pe casă.
Se prinde de crengi ca să nu cadă.
Vița de vie se prinde de araci.
Laptele s-a prinde.
Voia să-l prinde singur ca să-i poată vorbi.
Mergeți, vă prinde eu din urmă.
Se grăbește să prinde trenul.
Ploaia i-a prinde în câmp.
Aerul ștrengăresc o prinde de minune.
Viclenia lui nu a prinde.
Prínde a prinde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prind, persoana întâi plural: noi príndem, persoana a doua plural: voi príndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prinséi, persoana întâi plural: noi prínserăm; conjunctiv prezent 3 să príndă; imperativ persoana a doua singular: tu prínde; gerunziu prinzấnd; participiu prins.

GRAMATICA cuvântului prinde?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prinde.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prinde poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul prinde sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE prinde?
Vezi cuvântul prinde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prinde?
[ prin-de ]
Se pare că cuvântul prinde are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL prinde
Inţelegi mai uşor cuvântul prinde dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
intranzitiv A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă din timp
A prinde pe cineva cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit
A prinde momentul sau ocazia, prilejul = a găsi, a nu lăsa să scape momentul sau prilejul favorabil
A nu-l prinde pe cineva verb reflexiv:emea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat
A se prinde chezaș pentru cineva = a garanta pentru cineva
Reflexiv Despre mâncare; în expresie A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila
A se prinde cu cineva la vorbă = a a începe să discute cu cineva; b a se înțelege unul cu altul, a cădea de acord să
familial A prinde carne sau seu = a se îngrășa
A prinde minte sau intranzitiv a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă
A prinde viață = a a căpăta putere, tărie; a se înviora; b a începe să se realizeze, să fie pus în practică
A prinde inimă sau intranzitiv a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta
tranzitiv A prinde rădăcini sau rădăcină = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere
intranzitiv A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă din timp
A prinde pe cineva cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit
A prinde momentul sau ocazia, prilejul = a găsi, a nu lăsa să scape momentul sau prilejul favorabil
A nu-l prinde pe cineva verb reflexiv:emea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat
A se prinde chezaș pentru cineva = a garanta pentru cineva
Reflexiv Despre mâncare; în expresie A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila
A se prinde cu cineva la vorbă = a a începe să discute cu cineva; b a se înțelege unul cu altul, a cădea de acord să
familial A prinde carne sau seu = a se îngrășa
A prinde minte sau intranzitiv a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă
A prinde viață = a a căpăta putere, tărie; a se înviora; b a începe să se realizeze, să fie pus în practică
A prinde inimă sau intranzitiv a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta
tranzitiv A prinde rădăcini sau rădăcină = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prinde

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Zgardă, zgărzi, substantiv feminin zgardă, etimologie necunoscută; explicațiile prin mijlocirea lui gard, limba ucraineană garda?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
sistem electoral potrivit căruia sunt considerați aleși numai candidații care au obținut o majoritate absolută la votare
fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare
podoabă, albaneză Å¡kardhe sau gherdan nu sunt satisfăcătoare; limba ucraineană și albaneză par sa provină din limba română
a necăji, a supăra foarte tare pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?