 | as |
|
| Minunare [ mi-nu-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU minunare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului minunare în mai multe dicționareDefinițiile pentru minunare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MINUNARE: MINUNÁRE substantiv feminin Uimire. A dat drumul la rîșnița feluritelor sale gălăgioase și mult pisăloage minunări. PETRESCU, A. R. 12. • Expresia: (Învechit și arhaizant) A fi a minunare = a fi de mirare. N-ar fi de altfel de mirare ca tot acest Zaharia Duhu să aibă o vină mai mare, la care a minunare este că încă nu s-au gîndit. C. PETRESCU, R. DR. 169. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MINUNARE: MINUNARE substantiv stupefiere, surprindere, uimire, uluială, uluire, (învechit) minune, uimeală. (minunare cuiva în fața unui lucru neașteptat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MINUNARE: MINUNÁRE, minunări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – vezi minuna. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MINUNARE: MINUNÁRE, minunări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – vezi minuna. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru minunare: minunáre (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat minunắrii; plural minunắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru minunare: minunáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat minunării; plural minunări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MINUNARE' MÎNUÍMÎNUÍREMÎNUITÓRMINUNÁMINUNÁREMINUNÁTMINUNĂȚÍEMINÚNEMINUNEÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL MINUNARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului minunare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Minunare cuiva în fața unui lucru neașteptat. |
GRAMATICA cuvântului MINUNARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului minunare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul MINUNARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE minunare? Vezi cuvântul minunare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul minunare?[ mi-nu-na-re ] Se pare că cuvântul minunare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL MINUNARE Inţelegi mai uşor cuvântul minunare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Învechit și arhaizant A fi a minunare = a fi de mirare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL MINUNARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Piatră de hotar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul minunare are forma: minunắri
