 | as |
|
| Moarte [ mo-ar-te ] VEZI SINONIME PENTRU moarte PE ESINONIME.COM definiția cuvântului moarte în mai multe dicționareDefinițiile pentru moarte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MOARTE: MOÁRTE, morți, substantiv feminin 1. Încetarea completă și definitivă a tuturor funcțiilor organice ale unei ființe; stare a ființei la care funcțiile organice s-au oprit; încetare din viață, sfîrșitul vieții; răposare, deces. Mă-ndoiesc, dar nu mă frîng Grindurile morții. COȘBUC, P. I 265. Să-l lase împărat în locul său, după moartea sa. CREANGĂ, P.184 De-a morții gălbeneală pieriți ei sînt la față... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. EMINESCU, O. I 97. Zis-a maica că mă scoate De la cîte, de la toate. De la două nu mă poate: De la mîndră, de la moarte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 7. • (Personificat) Înapoi nu m-oi mai întoarce, să știu bine că m-oi întîlni și cu moartea în cale. CREANGĂ, T. 192. Și chipul morții pare că-n orice colț îl vezi. EMINESCU, O. I 96. Războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește. ALEXANDRESCU, M. 16. Bun de trimis după moarte, se spune despre cineva care zăbovește sau nu se mai întoarce de unde a fost trimis. • Expresia: A muri de moarte bună = a muri de moarte firească (de boală, de bătrînețe). Mihai a murit de moarte bună. DAVIDOGLU, O. 121. A-și face moarte = a se omorî, a se sinucide. M-ai dat, maică, și nu-mi place,Moarte cu mîna mi-oi face. JARNÍK-BÎRSEANU, N. 173. A lăsa cu limbă de moarte vezi limbă. (A umbla) cu moartea-n suflet = (a fi) foarte mîhnit, foarte îndurerat. Arald cu moartea-n suflet... Pe jeț tăcut se lasă. EMINESCU, O. I 94. Pe viață și (sau ori) pe moarte = cu înverșunare, din toate puterile, cu riscul vieții, punîndu-și viața în joc. Lupta era pe moarte ori pe viață. ISPIRESCU, L. 19. A intra moartea în cineva = a intra spaima în cineva, a-l cuprinde spaima pe cineva. (Familiar) Moarte de om = înghesuială, aglomerație mare, învălmășeală. A se da de ceasul morții vezi ceas. (Despre persoane) Uitat de moarte = foarte bătrîn. De-un veac el șede astfel, de moarte-uitat, bătrîn. EMINESCU, O. I 93. A fi bolnav (sau beteag) de moarte, a fi pe moarte, a se zbate (sau a se lupta) între viață și moarte, a fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi în agonie, în comă. Stancu... înțelegea că e pe moarte. PREDA, Î. 157. Slabă, stîlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. L-au lăsat luptîndu-se între moarte și viață. DRĂGHICI, R. 11. Nu mă da, maică, departe, Să viu cu hainele-n spate, Cu trupul beteag de moarte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 273. A lupta (sau a da mîna) cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a fi gata să moară. Toată figura lui e luminată de mulțumirea omului care a, luptat cu moartea ș-a biruit-o. VLAHUȚĂ, O. A. II 167. (În basme) Viață fără de moarte = viață veșnică, nemurire. Taci, fătul meu, că ți-oi da tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. ISPIRESCU, L. 2. • locuțiune adjectiv (Despre obiecte, în special despre țesături) Fără moarte = trainic, durabil. • locuțiune adjectiv și adverb De moarte = îngrozitor, grozav, groaznic, teribil. O tăcere de moarte cuprinse totul. CAMIL PETRESCU, O. II 692. O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte. EMINESCU, O. I 174. ♦ Dispariție. Moartea treptată a ceea ce este vechi. 2. Omor, asasinat; prin extensie ucidere în masă, măcel. E pace! auzi? E pace! S-a terminat cu moartea. SAHIA, N. 53. Moarte pentru moarte, cumătre. CREANGĂ, P. 33. Se cunoștea că meditează verb reflexiv:eo nouă moarte. NEGRUZZI, S. I 143. • Expresia: A face moarte (de om) = a) a ucide. Ți-ai găsit dușman în mine, Căci fac moarte Pentru ea! COȘBUC, P. I 138. Iaca pozna! Păpușile or să facă moarte de om! ALECSANDRI, T. I 86; b) (popular) a provoca un chin, o suferință. Una mie foarte-mi place Cealaltă moarte-mi face. BIBICESCU, P. P. 384. Sprîncenele moarte-mi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 23. • Condamnare la moarte = pedeapsă capitală. 3. Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește sfîrșitul vieții. Bietele dobitoace... treceau fără grijă... pe lîngă moartea lor. DRĂGHICI, R. 65. • Expresia: (Familiar) (Asta) e moartea mea = a) țin foarte mult la...; b) nu pot suferi să... Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MOARTE: MOÁRTE, morți, substantiv feminin 1. Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces. • locuțiune adjectiv Fără (de) moarte = a) veșnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. • De moarte = a) locuțiune adjectiv și adverb mortal; b) locuțiune adjectiv (în textele bisericești; despre păcate, greșeli) care atrage osânda veșnică; c) locuțiune adjectiv și adverb figurat grozav, cumplit, teribil. • locuțiune verbala A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-și face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. • Expresia: Pe viață și pe moarte = a) din toate puterile, cu înverșunare, punându-și viața în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie. Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morții = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; disperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morții = a depune eforturi disperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (juridic) Moarte declarată = situație juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ figurat Dispariție, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; prin extensie măcel, masacru. • Expresia: (familial) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuție. • Expresia: La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (învechit și popular) Mortalitate provocată de un flagel; prin extensie molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte (1). • Expresia: Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (medicină vet.; regional) moartea-găinilor = cobe. – latina mors, -tis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MOARTE: MOÁRTE, morți, substantiv feminin 1. Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces. • locuțiune adjectiv Fără (de) moarte = a) veșnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. • De moarte = a) locuțiune adjectiv și adverb moral; b) locuțiune adjectiv (în textele bisericești; despre păcate, greșeli) care atrage osânda veșnică; c) locuțiune adjectiv și adverb figurat grozav, cumplit, teribil. • locuțiune verbala A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-și face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. • Expresia: Pe viață și pe moarte = a) din toate puterile, cu înverșunare, punându-și viața în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie. Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morții = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (juridic) Moarte declarată = situație juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ figurat Dispariție, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; prin extensie măcel, masacru. • Expresia: (familial) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuție. • Expresia: La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (învechit și popular) Mortalitate provocată de un flagel; prin extensie molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte (1). • Expresia: Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (medicină vet.; regional) moartea-găinilor = cobe. – latina mors, -tis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru moarte: moárte forme, plural morțĭ (latina mŏrs, mŏrtis, moarte; italiana pg. morte, limba franceza cat. mort, spaniolă muerte. vezi mort). Stingerea vĭețiĭ: Ștefan, cel Mare a purtat războĭ pînă la moarte. Pedeapsă capitală: condamnat la moarte. figurat Ruină, distrugere, sfîrșit: moartea unuĭ imperiŭ. Cauză de nimicire: războĭu e moartea negoțuluĭ. Schelet gol saŭ îmbrăcat care reprezentă moartea: Moartea e reprezentată cu o coasă în mînă. A vedea moartea cu ochiĭ, a fi foarte aproape de moarte. A fi cu moartea în suflet, a fi foarte trist și neliniștit. A fi, a pluti între vĭață și moarte, a fi bolnav aproape de moarte, a fi perdut cunoștința. A fi pe moarte, a trage de moarte, a fi aproape de moarte saŭ în agonia morțiĭ. A lăsa, a hotărî cu limbă de moarte, a lăsa, a hotărî în ultimele momente ale vĭețiĭ. A arunca moartea în Țiganĭ, a da vina pe alțiĭ. A te da de ceasu morțiĭ, a te zbate de necaz. A muri de moarte bună, a muri de moarte naturală. A nu maĭ avea moarte, a nu se maĭ strica, vorbind de un obĭect. Dușman de moarte, dușman implacabil. A te lupta pe vĭață și pe moarte, a te lupta p. a hotărî care din adversarĭ va supravĭețui: lupta dintre Roma și Cartaginea a fost pe viață și pe moarte. vezi deces. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MOARTE: MOARTE s. 1. decedare, deces, dispariție, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livresc) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (învechit și popular) săvîrșire, (popular) pierzanie, pierzare, (regional) pieiște, topenie, (învechit) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ironic) crăpare, (argotic) mierleală, mierlire, verdeș. (moarte unei persoane.) 2. (figurat) mormînt. (Acolo și-a găsit moarte.) 3. asasinat, crimă, omor, omorîre, omucidere, ucidere, (livresc) homicid, (învechit) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru moarte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru moarte: moárte (mórți), substantiv feminin – 1. Sfîrșit, deces. – 2. Omucid, omor. – Mr. moarte, megl. moarti. latina mortem (Pușcariu 1104; Candrea-Dens., 1175; REW 5688), conform albaneză mortë (Philippide, II, 648), italiana , portugheză morte, limba franceza , cat. mort, spaniolă muerte. – conform mort, muri. – derivat neol. mortal, adjectiv, din limba franceza mortal; mortalitate, substantiv feminin, din limba franceza mortalité; inmortalitate, substantiv feminin, din limba franceza immortalité; mortifica, verb, din limba franceza mortifier; mortificați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza mortification; mortuar, adjectiv, din limba franceza mortuaire. Forme diferite ale cuvantului moarte: mórți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru moarte: moarte forme 1. încetare din vieață; moarte civilă, privațiune absolută de drepturile cetățeanului; 2. pedeapsă capitală: osândit la moarte; 3. figurat mâhnire adâncă: cu moartea în suflet; 4. moarte personificată, închipuită ca o babă sfrijită cu o coasă în mână: a văzut moartea cu ochii; 5. cauză de distrucțiune, ruină: revoluțiunea e moartea comerțului. [latina MORTEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Moarte: Moarte ≠ înviere, naștere, nemurire, reînviere, viață, nemoarte Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MOARTE: MOÁRTE substantiv verbal dispariție, epidemie, molimă, mortalitate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru moarte: moárte substantiv feminin, genitiv dativ articulat mórții; plural morți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru moarte: moárte substantiv feminin, genitiv dativ articulat mórții; plural morți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru moarte: moarte substantiv verbal EPIDEMIE. MOLIMĂ. MORTALITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MOARTE' MOÁREMOAREÁmoarézMOARÍUMOÁRTEMOARTEA-GĂÍNILORmoártea-púriceluiMOARTEA-STÉLNIȚELORMOÁȘĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL moarte Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului moarte dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Moarte unei persoane. Acolo și-a găsit moarte. Condamnat pentru moarte. Moarte unei persoane. Acolo și-a găsit moarte. |
GRAMATICA cuvântului moarte? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului moarte. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul moarte poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE moarte? Vezi cuvântul moarte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul moarte?[ mo-ar-te ] Se pare că cuvântul moarte are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL moarte Inţelegi mai uşor cuvântul moarte dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A muri de moarte bună = a muri de moarte firească de boală, de bătrînețe A-și face moarte = a se omorî, a se sinucide A umbla cu moartea-n suflet = a fi foarte mîhnit, foarte îndurerat Pe viață și sau ori pe moarte = cu înverșunare, din toate puterile, cu riscul vieții, punîndu-și viața în joc A intra moartea în cineva = a intra spaima în cineva, a-l cuprinde spaima pe cineva Familiar Moarte de om = înghesuială, aglomerație mare, învălmășeală Despre persoane Uitat de moarte = foarte bătrîn A fi bolnav sau beteag de moarte, a fi pe moarte, a se zbate sau a se lupta între viață și moarte, a fi pe patul de moarte sau pe patul morții = a fi în agonie, în comă A lupta sau a da mîna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a fi gata să moară În basme Viață fără de moarte = viață veșnică, nemurire locuțiune adjectiv Despre obiecte, în special despre țesături Fără moarte = trainic, durabil locuțiune adjectiv și adverb De moarte = îngrozitor, grozav, groaznic, teribil A face moarte de om = a a ucide Condamnare la moarte = pedeapsă capitală Familiar Asta e moartea mea = a țin foarte mult la locuțiune adjectiv Fără de moarte = a veșnic, nemuritor; b despre obiecte foarte durabil, foarte trainic De moarte = a locuțiune adjectiv și adverb mortal; b locuțiune adjectiv în textele bisericești; despre păcate, greșeli care atrage osânda veșnică; c locuțiune adjectiv și adverb figurat grozav, cumplit, teribil locuțiune verbala A face moarte de om = a omorî, a ucide A-și face moarte singur sau cu mâna lui = a se sinucide, a se omorî Pe viață și pe moarte = a din toate puterile, cu înverșunare, punându-și viața în joc; b pentru totdeauna A fi ori a se afla pe patul de moarte sau pe patul morții = a fi în agonie Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte Ca de frica morții = înfrigurat, febril Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; disperat, deznădăjduit A se da de ceasul morții = a depune eforturi disperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare A azvârli sau a băga moartea-n țigani = a a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie A fi uitat de moarte = a fi foarte bătrân A nu avea sau a nu cunoaște moarte = despre obiecte a fi foarte durabil ♦ juridic Moarte declarată = situație juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces familial Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule Inula conya; medicină vet ; regional moartea-găinilor = cobe locuțiune adjectiv Fără de moarte = a veșnic, nemuritor; b despre obiecte foarte durabil, foarte trainic De moarte = a locuțiune adjectiv și adverb moral; b locuțiune adjectiv în textele bisericești; despre păcate, greșeli care atrage osânda veșnică; c locuțiune adjectiv și adverb figurat grozav, cumplit, teribil locuțiune verbala A face moarte de om = a omorî, a ucide A-și face moarte singur sau cu mâna lui = a se sinucide, a se omorî Pe viață și pe moarte = a din toate puterile, cu înverșunare, punându-și viața în joc; b pentru totdeauna A fi ori a se afla pe patul de moarte sau pe patul morții = a fi în agonie Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte Ca de frica morții = înfrigurat, febril Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare A azvârli sau a băga moartea-n țigani = a a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie A fi uitat de moarte = a fi foarte bătrân A nu avea sau a nu cunoaște moarte = despre obiecte a fi foarte durabil ♦ juridic Moarte declarată = situație juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces familial Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule Inula conya; medicină vet ; regional moartea-găinilor = cobe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Strofă alcaică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
