eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție mod


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Mod [ mod ]
VEZI SINONIME PENTRU mod PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului mod în mai multe dicționare

Definițiile pentru mod din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
MOD
   
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru MOD:
MOD substantiv neutru (conform limba franceza mode, italiana modo, latina modus): categorie gramaticală flexionară, specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului față de acțiune, felul în care acesta exprimă acțiunea.
       • mod personál: m. la care un verb are în flexiunea sa categoriile gramaticale de persoană și de număr, precum și morfemele necesare marcării acestora. Sunt considerate m. personale în limba română: indicativul, conjunctivul, condițional-optativ-potențiatul, imperativul și prezumtivul.
       • mod nepersonál: m. la care un verb nu are în flexiunea sa categoriile gramaticale de persoană și de număr și nici morfemele necesare marcării acestora. Sunt considerate m. nepersonale în flexiunea verbului românesc: infinitivul, gerunziul, participiul și supinul.
       • mod predicatív: m. la care verbul poate apărea independent în comunicare, cu funcție de predicat. Sunt predicative în limba română toate m. personale ( vezi mai sus).
       • mod nepredicatív: m. la care verbul nu poate apărea independent, ci dependent, cu altă funcție decât aceea de predicat. Sunt nepredicative în limba română toate m. nepersonale ( vezi mai sus).
       • mod símplu: m. realizat cu ajutorul sufixelor flexionare, fără verb auxiliar morfologic. Sunt m. simple în limba română: imperativul, gerunziul și participiul.
       • mod compús: m. realizat cu ajutorul formelor specializate ale auxiliarelor morfologice a avea, a verb reflexiv:ea (a voi) sau a fi sau cu ajutorul conjuncției să și al prepoziției de. Sunt m. compuse în limba română: conjunctivul, condițional-optativ-potențialul, prezumtivul și supinul.
       • mod mixt: m. realizat atât cu ajutorul sufixelor flexionare, cât și cu ajutorul auxiliarelor morfologice. Sunt m. mixte în limba română: indicativul și infinitivul.
       • mod sintétic: m. realizat cu mijloace sintetice (sufixe flexionare). Sunt sintetice în limba română m. simple ( vezi mai sus).
       • mod analític: m. realizat cu mijloace analitice (auxiliarele morfologice, prepoziția de și conjuncția să). Sunt analitice în limba română m. compuse ( vezi mai sus).
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

MOD
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MOD:
MOD, moduri, substantiv neutru

1. Fel de a fi al unui lucru; felul cum se manifestă sau se efectuează ceva, chip, sistem de lucru al cuiva. Pornind de la modul de a crea al poporului, Eminescu el însuși scrie doine și cîntece pe care cu greu le distingi de realizările proprii ale poporului. BENIUC, P. 20. Pentru fiecare nemulțumire, durere sau bucurie... [poporul] are modul lui particular de a se exprima. HOGAȘ, DR. II 179. Gramatica este o învățătură ce ne arată modul de a vorbi și de a scrie bine într-o limbă. CREANGĂ, A. 87.
       • (economie poloneză) Mod de producție = felul în care oamenii obțin bunurile materiale, reprezentînd unitatea dintre forțele de producție și relațiile de producție. Modul de producție al vieții materiale condiționează în genere procesul vieții sociale, politice și spirituale. MARX, Hristos economie poloneză

9.
       • (Precedat de prepoziție «în» și urmat de un adjectiv formează locuțiuni adverbiale al căror sens este dat de adjectiv) În mod cinstit. În mod fatal. În modul acesta. ▭ Membrul de partid... se leagă în mod organic de întreaga operă uriașă a statului proletar. SAHIA, U.R.S.S. 75.
♦ (Învechit) Exemplu, pildă. Ar lua loruși spre mod pre vulpoiul acesta. ȚICHINDEAL, E. 15.

2. (gramatică) Formă verbală prin care se arată felul cum consideră vorbitorul acțiunea exprimată de verb. Modul indicativ exprimă o acțiune considerată ca reală. ▭ Numai modurile așa-zise personale pot funcționa ca predicat. IORDAN,

I. R. 581. Mod personal vezi personal. Complement circumstanțial de mod = complement care arată cum sau în ce măsură se desfășoară sau apare o acțiune sau o calitate. Propoziție circumstanțială de mod = propoziție subordonată care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă.

3. (muzică) Structura unei scări de sunete, determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. Modul minor. Modul major.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MOD
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MOD:
MOD, moduri, substantiv neutru

1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă.
       • (economie poloneză) Mod de producție = fel istoricește determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenței lor caracterizând o orânduire socială și determinând-o din punct de vedere istoric.
♦ (gramatică; în sintagmele) Adverb de mod = adverb care arată felul cum apare acțiunea, starea sau însușirea exprimată de un verb. Complement circumstanțial de mod = complement circumstanțial care arată cum sau în ce măsură se desfășoară sau apare la un moment dat o acțiune, o stare sau o însușire. Propoziție circumstanțială de mod = propoziție care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă sau cum se înfățișează o calitate din regentă.

2. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie.

3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul fundamental.

– Din latina modus, italiana modo.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOD
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MOD:
MOD, moduri, substantiv neutru

1. Fel de a fi, de a se manifesta, de a se desfășura al cuiva sau a ceva; cale, procedeu, metodă.
       • Mod de viață (de trai) = fel de a concepe și a trăi viața; conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale diferitelor grupuri sociale, în funcție de nivelul de trai, de tradiții, obiceiuri și mentalități.
♦ (gramatică; în sintagmele) Adverb de mod = adverb care arată felul cum se desfășoară acțiunea, cum este starea sau însușirea exprimată de un verb. Complement circumstanțial de mod = complement circumstanțial care arată cum ori în ce măsură se desfășoară sau apare la un moment dat o acțiune, o stare sau o însușire. Propoziție circumstanțială de mod = propoziție subordonată care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă sau cum se înfățișează o calitate din regentă.

2. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie.

3. Sistemul raporturilor dintre sunetele muzicale, care determină dependența sunetelor instabile de cele stabile. Mod major și minor.

– Din latina modus, italiana modo.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mod
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mod:
mod (móduri), substantiv neutru

– Fel, manieră. latina modus (secolul XVII). Apare pentru prima oară la Radu Greceanu. Este dubletul lui modru, substantiv neutru (Transilvania, mod), din în limba maghiara modus, modor, modra (Cihac, II, 516; Tiktin; Candrea; Scriban; derivat din latina modulus sugerată de Philippide, Principii, 49 și 148 e improbabilă). derivat modă (mr. modă), substantiv feminin, din limba franceza mode, sau italiana moda, conform limba neogreacă μοδα, limba turcă, limba bulgară moda; modalitate, substantiv feminin, din limba franceza modalité; model, substantiv neutru, din limba franceza modèle; modela, verb (a forma), din limba franceza modéler; modelaj, substantiv neutru, din limba franceza modélage; modera, verb (a tempera), din limba franceza modérer; moderator, adjectiv, din limba franceza modérateur; moderați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza modération; modest, adjectiv, din limba franceza modeste; modestie, substantiv feminin, din limba franceza modestie; modic, adjectiv, din limba franceza modique; modicitate, substantiv feminin, din limba franceza modicité; modifica, verb, din latina modificare (secolul XIX); modificați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza modification; modistă, substantiv feminin (femeie care confecționează pălării de damă).
Forme diferite ale cuvantului mod: móduri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MOD
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MOD:
MOD substantiv neutru

1. fel, chip, manieră; procedeu, metodă.
♦ (economie) mod de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății; mod de viață = conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale unei societăți.

2. categorie gramaticală specifică verbului, care exprimă aprecierea vorbitorului față de acțiune.
       • (despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) de mod = care are sensul, funcția de a arăta modul.

3. (muzică) structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente.

4. (logică) mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și cantitatea judecăților componente. (< limba franceza mode, italiana modo, latina modus)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MOD
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MOD:
MOD substantiv neutru

1. Fel, chip, manieră; procedeu, metodă.
♦ Mod de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc și obțin bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății și care reprezintă unitatea dintre forțele de producție și relațiile de producție.

2. (gramatică) Formă verbală care exprimă felul în care vorbitorul vede sau socotește acțiunea verbului.
♦ (Despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții) De mod = care are sensul sau funcția de a arăta modul.

3. (muzică) Structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente.

4. (logică) Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și de cantitatea judecăților componente. [conform limba franceza mode, italiana modo, latina modus].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

MOD
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MOD:
MOD s.

1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem, (regional) cap, modru, (învechit) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Alt mod de a rezolva o problemă.)

2. fel, manieră, metodă, stil. (mod de lucru al cuiva.)

3. fel, gen, manieră, modalitate, regim, sistem, stil. (mod de viață.)

4. chip, fel, gen, manieră, sens, (rar) spirit. (Se pot face și alte observații în același mod.)

5. fel, gen, soi. (Are un mod de timiditate nejustificată.)

6. fel, gen, soi, specie, specimen, tip. varietate, (regional) modru. (Rămîn următoarele mod de silogisme...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mod
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mod:
*mod n., plural urĭ (la modus, măsură, mod. vezi cum, moderat). Formă particulară, fel, chip: mod de acțiune, de guvernament. filozofie Felu de a fi, de a se prezenta: modurile substanțeĭ. gramatică Forme verbale care arată diferite împrejurărĭ (indicativu, conjunctivu, condiționalu, imperativu, infinitivu). muzică Dispozițiune particulară a tonurilor: mod major saŭ minor ( vezi gamă).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MOD
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MOD:
MOD moduri n.

1) Formă particulară de a fi; chip; fel.

2) Mijloc de a acționa în vederea realizării unui scop; manieră; procedeu; modalitate.

3) gramatică Categorie a verbului prin care se exprimă atitudinea subiectului față de acțiune.

4) muzică Structură a unei game determinată de succesiunile intervalelor dintre sunetele componente. /<lat. modus, limba franceza mode
Forme diferite ale cuvantului mod: moduri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

mod
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mod:
mod n.

1. formă particulară: mod de acțiune;

2. Filoz. chip de a fi: modurile substanței;

3. gramatică forme verbale spre a exprima diferite circumstanțe: modul indicativ;

4. muzică dispozițiune particulară a tonurilor: mod major, minor.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mod
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mod:
mod substantiv neutru, plural móduri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mod
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mod:
mod substantiv neutru, plural móduri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MOD'
Mocs/amocșáidărmocșándăMOCȘURCULMODMÓDĂMODÁLMODÁLĂMODẤLCĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mod
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mod dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
       • mod personál: m.
       • mod nepersonál: m.
       • mod predicatív: m.
       • mod nepredicatív: m.
       • mod símplu: m.
       • mod compús: m.
       • mod mixt: m.
       • mod sintétic: m.
       • mod analític: m.
Alt mod de a rezolva o problemă.
Mod de lucru al cuiva.
Mod de viață.
Se pot face și alte observații în același mod.
Are un mod de timiditate nejustificată.
Rămîn următoarele mod de silogisme.
MOD moduri n.
Alt mod de a rezolva o problemă.

GRAMATICA cuvântului mod?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mod.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mod poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mod sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul mod are forma: móduri
    VEZI PLURALUL pentru mod la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mod?
Vezi cuvântul mod desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mod?
[ mod ]
Se pare că cuvântul mod are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL mod
Inţelegi mai uşor cuvântul mod dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
economie poloneză Mod de producție = felul în care oamenii obțin bunurile materiale, reprezentînd unitatea dintre forțele de producție și relațiile de producție
Complement circumstanțial de mod = complement care arată cum sau în ce măsură se desfășoară sau apare o acțiune sau o calitate
Propoziție circumstanțială de mod = propoziție subordonată care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă
economie poloneză Mod de producție = fel istoricește determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenței lor caracterizând o orânduire socială și determinând-o din punct de vedere istoric
♦ gramatică; în sintagmele Adverb de mod = adverb care arată felul cum apare acțiunea, starea sau însușirea exprimată de un verb
Complement circumstanțial de mod = complement circumstanțial care arată cum sau în ce măsură se desfășoară sau apare la un moment dat o acțiune, o stare sau o însușire
Propoziție circumstanțială de mod = propoziție care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă sau cum se înfățișează o calitate din regentă
Mod de viață de trai = fel de a concepe și a trăi viața; conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale diferitelor grupuri sociale, în funcție de nivelul de trai, de tradiții, obiceiuri și mentalități
♦ gramatică; în sintagmele Adverb de mod = adverb care arată felul cum se desfășoară acțiunea, cum este starea sau însușirea exprimată de un verb
Complement circumstanțial de mod = complement circumstanțial care arată cum ori în ce măsură se desfășoară sau apare la un moment dat o acțiune, o stare sau o însușire
Propoziție circumstanțială de mod = propoziție subordonată care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă sau cum se înfățișează o calitate din regentă
♦ economie mod de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății; mod de viață = conținutul și formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale unei societăți
despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții de mod = care are sensul, funcția de a arăta modul
Logică mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și cantitatea judecăților componente
♦ Mod de producție = modul istoricește determinat în care oamenii produc și obțin bunurile materiale necesare existenței și dezvoltării societății și care reprezintă unitatea dintre forțele de producție și relațiile de producție
♦ Despre părți de vorbire, propoziții sau părți de propoziții De mod = care are sensul sau funcția de a arăta modul
Logică Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcție de calitatea și de cantitatea judecăților componente

© 2021 qDictionar.com