eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție monstru


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Monstru [ mon-stru ]
VEZI SINONIME PENTRU monstru PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului monstru în mai multe dicționare

Definițiile pentru monstru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MÓNSTRU:
MÓNSTRU, monștri, substantiv masculin

1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale deosebite sau din unele părți de om și altele de animal. vezi dihanie.
♦ Ființă care se naște cu o anomalie fizică; pocitanie, om diform, foarte urît. Sosește ucigașul. șchiop, ghebos, uscat, monstru moral și fizic. GHEREA, ST. Hristos II 279.

2. Ființă extraordinar de mare, namilă, matahală. Sub biciuirile vîntului din larg, norii negri veneau goniți așa de jos, incit păreau turme de monștri marini care se încălecau tîrîndu-se pe fața apei. BART, E. 237.
♦ figurat Voinicul, frumosul rîu se smulge din brațele monștrilor și pleacă hăulind devale. VLAHUȚĂ, O. A. II 134.
♦ (Adjectival) De proporții neobișnuit de mari; extraordinar, colosal, excesiv. Țăranii care ar vedea cheful monstru permanent de-aici, ce-ar zice? REBREANU, R. I 264.

3. figurat Om josnic din punct de vedere moral, om rău, crud, denaturat. Damele însă din contră îi descoperiră multe defecte închipuite, cari erau de natură a face din copila drăgălașă un monstru înspăimîntător. ALECSANDRI, O. P. 131.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

monstru
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru monstru:
*mónstru m., plural ștri (latina monstrum, ceĭa ce atrage atențiunea ca semnu răŭ, din *monestrum, despre monére, a înștiința, a aduce aminte, vezi monitor, mustru). Ființă de formă contrară naturiĭ, cum ar fi un vițel cu doŭă capete, florile duple ș. a. Ființă fantastică din mitologie și poveștĭ: Perseŭ a liberat-o pe Andromeda de monstru care o amenința. figurat Om grozav de urît: aceștĭ copiĭ îs curațĭ monștri, vezi ĭazmă). Om care face fapte urîte, de ex., un asasin. Lucru colosal: vapoarele transoceanice îs adevărațĭ monștri. Monstru marin, balaur colosal despre care se crede că trăĭește în ocean. Adj. Colosal, excesiv: un ospăț monstru. (Și fem.: o beție monstră). vezi căpcăun.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MÓNSTRU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MÓNSTRU:
MÓNSTRU monstruștri m.

1) (în mitologia antică) Ființă imaginară cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal.

2) Ființă urâtă cu defecte fizice; pocitură; momâie.

3) Persoană cu mari devieri de la comportarea normală.

4) Ființă imaginară, fioroasă de dimensiuni mari și neproporționale; matahală; dihanie. /<lat. monstrum, limba franceza monstre
Forme diferite ale cuvantului monstru: ștri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MÓNSTRU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MÓNSTRU:
MÓNSTRU, monștri, substantiv masculin

1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal.

2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; figurat om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat.

3. Namilă, matahală.
♦ figurat (Adjectival) De proporții mari, extraordinar, neobișnuit.

– Din latina monstrum, limba franceza monstre.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÓNSTRU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MÓNSTRU:
MÓNSTRU substantiv masculin

1. ființă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor și animalelor.
♦ colos, namilă, ființă, lucru de proporții colosale.
♦ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal.

2. ființă care prezintă o anomalie fizică din naștere; pocitanie.

3. om crud, degenerat, denaturat.

4. monstru sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< limba franceza monstre, latina monstrum)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

MÓNSTRU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MÓNSTRU:
MÓNSTRU, monștri, substantiv masculin

1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal.

2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice; pocitanie; figurat om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat.

3. Namilă, matahală.
♦ figurat (Adjectival) De proporții mari, extraordinar, neobișnuit.

– Din latina monstrum, limba franceza monstre.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MONSTRU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MONSTRU:
MONSTRU s.

1. arătare, pocitanie, pocitură, (popular și fam.) bîzdîganie, (regional) arătanie, budihace, buduhoală, (învechit) blaznă. (Un monstru cu două capete.)

2. hîdoșenie, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîciune, urîțenie, (popular) hîzenie, potcă, stropșitură, (regional) znamenie, (Banat) năhoadă. (Un monstru de om.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MÓNSTRU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MÓNSTRU:
MÓNSTRU substantiv masculin

1. Ființă fantastică, având corpul alcătuit din elemente specifice oamenilor și animalelor.
♦ Ființă care are o anomalie fizică din naștere; pocitanie.

2. Colos, namilă; ființă sau lucru de proporții colosale.

3. Om crud, degenerat, denaturat. // adjectiv Uriaș, foarte mare, colosal. [conform limba franceza monstre, latina monstrum].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

monstru
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru monstru:
mónstru (mónștri), substantiv masculin –

1. Dihanie, colos. –

2. (Adj.) Monstruos, ieșit din comun.

– Mr. monstru. în franceză monstre. Mr. pare să provină direct din latina (conform REW 5565a).

– derivat monstruos, adjectiv, din limba franceza monstrueux; monstruozitate, substantiv feminin, din limba franceza monstruosité.
Forme diferite ale cuvantului monstru: mónștri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

monstru
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru monstru:
monstru m.

1. ființă a cării conformațiune e contrară naturei;

2. figurat om grozav de urît;

3. ființă crudă și denaturată: monstru de ingratitudine.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

monstru
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru monstru:
mónstru substantiv masculin, articulat mónstrul; plural mónștri, articulat mónștrii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

monstru
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru monstru:
mónstru substantiv masculin, articulat mónstrul; plural mónștri, articulat mónștrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

monstru
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru monstru:
mónstru, -ă, monștri, -stre, substantiv masculin și adjectiv
Forme diferite ale cuvantului monstru: monstru-ă
Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine


CUVINTE APROPIATE DE 'MONSTRU'
MONȘÉRMONSERRATMONSTERAMONSTRÁNȚĂMÓNSTRUMONSTRUÓSMONSTRUOZITÁTEMONTMONT-DORE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL monstru
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului monstru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
MÓNSTRU monstruștri m.
Un monstru din basme, cu două capete.
Un monstru de om.
Un monstru cu două capete.
Un monstru de om.

GRAMATICA cuvântului monstru?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului monstru.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul monstru poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul monstru sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul monstru are forma: mónștri
VEZI PLURALUL pentru monstru la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE monstru?
Vezi cuvântul monstru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul monstru?
[ mon-stru ]
Se pare că cuvântul monstru are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL monstru
Inţelegi mai uşor cuvântul monstru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Monstru sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL monstru

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se da peste cap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
într-un fel oarecare; în mod ciudat, bizar
a despre o parte în litigiu sau despre un martor a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b despre unele categorii de oameni și despre militari a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectar
a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul
bani mulți
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app