 | as |
|
| Moral [ mo-ral ] VEZI SINONIME PENTRU moral PE ESINONIME.COM definiția cuvântului moral în mai multe dicționareDefinițiile pentru moral din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru moral: *morál, -ă adjectiv (latina moralis, despre mos, moris, obiceĭ). Relativ la obiceĭurĭ: reflexiunĭ morale. Care practică morala, care are obiceĭurĭ pure: om moral. Conform bunelor obiceĭurĭ: carte morală. Intelectual, spiritual (în opoz. cu fizic, material): facultățile morale. Certitudine morală, acea care e bazată pe probalitățĭ. Simțu moral, cunoștința bineluĭ și răuluĭ. S. forme Linie de purtare, mod de a aprecia binele: morala demagoguluĭ e că nu e păcat să răscolĭ satele ca să viĭ la putere. Etica, știința care te învață să facĭ bine și să evițĭ rău. Carte care cuprinde această știință: morala luĭ Malebranche. Ocară, mustrare și (iron.) bătaĭe: a primi o morală, a trage cuĭva o morală ( vezi zacuscă), Învățămînt, concluziune morală pe care un scriitor o trage din opera luĭ: morala fabuleĭ cu lupu și mĭelu e că voința celuĭ maĭ tare e legea morală. A face cuĭva morală, a-l mustra, a-ĭ arăta cum trebuĭe să se poarte. substantiv neutru, plural urĭ saŭ și e. Totalitatea facultăților morale. Curaj, însuflețire: morala armateĭ franceze supt Napoleon I era extraordinar de înălțat. adverb În mod moral, moralmente. Forme diferite ale cuvantului moral: moral-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MORAL: MORÁL, -Ă, (I) morali, -e, adjectiv, (II) moraluri, substantiv neutru I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. substantiv neutru 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. • Expresia: A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din latina moralis, -e, limba franceza moral. Forme diferite ale cuvantului moral: moral-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MORAL: MORÁL, -Ă, morali, -e, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. substantiv neutru 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. • Expresia: A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din latina moralis, -e, limba franceza moral. Forme diferite ale cuvantului moral: moral-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MORAL: MORÁL2, -Ă, morali, -e, adjectiv 1. Care este în conformitate cu principiile sau cu regulile moralei. Atitudine morală. • Care conține o învățătură. Germanii au... o întreagă literatură de povestiri morale și educative. ANGHEI, PR. 180. 2. Care se referă la intelect, la spirit; intelectual, spiritual, sufletesc. Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral, etc., vom da de mediul înconjurător care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. Hristos II 11. Forme diferite ale cuvantului moral: moral-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru moral: morál (morálă), adjectiv – Etic. în franceză moral. – derivat morală, substantiv feminin (etică; dojană), din limba franceza morale; moralicesc, adjectiv (moral), învechit, secolul XVIII; moralicește, adverb (moralmente); moralitate, substantiv feminin, din limba franceza moralité; moraliza, verb, din limba franceza moraliser; moralizator, adjectiv, din limba franceza moralisateur; moralmente, adverb, din limba franceza moralement; moralist, substantiv masculin, din limba franceza moraliste. Forme diferite ale cuvantului moral: morálă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MORAL: MORÁL1 substantiv neutru Stare morală, dispoziție sufletească. Deznădăjduirea... de care pătimește moralul său. NEGRUZZI, S. I 41. • Curaj, tărie sufletească, l-a crescut moralul. Expresia: A ridica moralul cuiva = a-l îmbărbăta, a-l încuraja. A avea moralul ridicat = a suporta cu curaj, cu tărie o situație grea, a nu se lăsa copleșit de o nenorocire. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru moral: moral a. 1. privitor la moravuri: teologie morală; 2. care are purtări bune: om foarte moral; 3. ce conține o bună morală: carte morală; 4. care se rapoartă la inteligență, în opozițiune cu fizic: facultățile morale; simț moral, cunoștința binelui și a răului. ║ n. totalitatea facultăților morale: a ridica moralul unui bolnav. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MORAL: MORÁL, -Ă adjectiv 1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o învățătură, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // substantiv neutru Ansamblul facultăților psihice, spirituale. ♦ Stare de spirit, dispoziție sufletească. ♦ Curaj. [conform latina moralis, limba franceza moral]. Forme diferite ale cuvantului moral: moral-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MORAL: MORÁL, -Ă I. adjectiv 1. conform principiilor moralei. • din care se trage o învățătură, didactic. 2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual. II. substantiv neutru 1. ansamblul facultăților psihice, spirituale. 2. stare de spirit. • curaj. (< latina moralis, limba franceza moral) Forme diferite ale cuvantului moral: moral-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MORAL: MORÁL1 morală (morali, morale) 1) Care ține de morală; referitor la morală. 2) Care conține o morală. 3) Care ține de lumea interioară a omului; referitor la spiritul omului. 4) Care corespunde moralei; în conformitate cu morală. /<lat. moralis, morale, limba franceza moral Forme diferite ale cuvantului moral: morală Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MORAL: MORAL adjectiv 1. etic. (O comportare moral.) 2. moralizator, (învechit) moralicesc. (Povestire cu caracter moral.) 3. spiritual, sufletesc, (învechit) moralic, moralicesc. (Ceva despre viața moral a unui popor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MORAL: MORÁL2 n. 1) Ansamblu de calități psihice și spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit, dispoziție sufletească; tărie de caracter. /<lat. moralis, morale, limba franceza moral Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru moral: morál adjectiv masculin, plural moráli; forme singular morálă, plural morále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru moral: morál1 adjectiv masculin, plural moráli; forme morálă, plural morále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Moral: Moral ≠ amoral, imoral, nemoral Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru moral: morál substantiv neutru, plural moráluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru moral: morál2 substantiv neutru, plural moráluri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MORAL' MÓRĂMORACÉEMORAEAMORĂÍMORÁLMORÁLĂMORALESMORÁLICMORALICÉSC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL moral Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului moral dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MORÁL1 morală morali, morale 1 Care ține de morală; referitor la morală. Moralis, morale, limba franceza moral. O comportare moral. Povestire cu caracter moral. Ceva despre viața moral a unui popor. Moralis, morale, limba franceza moral. O comportare moral. |
GRAMATICA cuvântului moral? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului moral. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul moral poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE moral? Vezi cuvântul moral desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul moral?[ mo-ral ] Se pare că cuvântul moral are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL moral Inţelegi mai uşor cuvântul moral dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A ridica moralul cuiva = a îmbărbăta pe cineva A-i scădea cuiva moralul = a se demoraliza, a se descuraja A ridica moralul cuiva = a îmbărbăta pe cineva A-i scădea cuiva moralul = a se demoraliza, a se descuraja Expresia: A ridica moralul cuiva = a-l îmbărbăta, a-l încuraja A avea moralul ridicat = a suporta cu curaj, cu tărie o situație grea, a nu se lăsa copleșit de o nenorocire |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL moral |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: chimion-de apă sau -de-baltă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul moral are forma: moráluri
