 | as |
|
| Morală [ mo-ra-lă ] VEZI SINONIME PENTRU morală PE ESINONIME.COM definiția cuvântului morala în mai multe dicționareDefinițiile pentru morala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MORALĂ: MORÁLĂ, morale, substantiv feminin 1. Formă a conștiinței sociale care cuprinde regulile sau normele de conviețuire și de comportare a oamenilor, atît între ei cît și față de societate și care variază în raport cu orînduirea economică. Morala este ceea ce servește la distrugerea societății vechi, exploatatoare, și la unirea tuturor celor ce muncesc în jurul proletariatului, care făurește societatea nouă, comunistă. LENIN, O. A. II 673. 2. (Familiar, mai ales în legătură cu «a face») Dojana, mustrare. A face morală cuiva. ▭ Continește cu morala, mă rog. NEGRUZZI, S. III 230. ♦ (Învechit) Învățătură cuprinsă într-o scriere. Prea puțini urmează morala dintr-o carte. ALEXANDRESCU, M. 255. ♦ Rîndurile, versurile dintr-o fabulă care cuprind o învățătură. Morala fabulei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MORALĂ: MORÁLĂ, (3) morale, substantiv feminin 1. Ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii, norme, reguli, determinate istoric și social, care reglementează comportarea și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate și a căror respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică; etică. 2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concret) carte care cuprinde aceste norme; etică. 3. Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură. ♦ (familial) Dojană, mustrare. – Din latina moralis, limba franceza morale. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru morală: morálă, morale substantiv feminin 1. Disciplină teologică, filozofică și umanistică în general, care conține idei, concepții sau convingeri privind normele de comportare a oamenilor între ei și față de societate. • Morala creștină = totalitatea principiilor și regulilor izvorâte din învățătura lui Iisus Hristos și stabilite de Biserică, după care trebuie să se comporte creștinul față de Dumnezeu, față de sine, față de aproapele său și față de societate, având ca scop mântuirea prin săvârșirea binelui și ferirea de rău. 2. (familial) Dojană, mustrare. 3. Parte a unei fabule care conține o învățătură. – Din limba franceza morale, latina moralis. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MORALĂ: MORALĂ s. 1. etică. (morala unei societăți date.) 2. învățătură, pildă, (rar) moralitate, (învechit) matimă. (morala unei fabule.) 3. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, mustrare, observație, reproș, (popular și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (învechit și regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) șmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (familial figurat) săpuneală, scuturătură. (morala pe care a primit-o l-a potolit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MORALĂ: MORÁLĂ, morale, substantiv feminin 1. Ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concret) carte care cuprinde aceste norme; etică. 3. (familial) Dojană, mustrare. ♦ Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură. – Din latina moralis, limba franceza morale. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MORALĂ: MORÁLĂ moralae forme 1) Formă a conștiinței sociale care reflectă și fixează idei, concepții, convingeri privind comportarea individului în societate. 2) Disciplină care se ocupă cu studiul acestei forme a conștiinței sociale. 3) Observație cu caracter moralizator. 4) Concluzie moralizatoare dedusă dintr-un eveniment sau dintr-o operă literară. [G.-D. moralei] /<lat. moralis, limba franceza morale Forme diferite ale cuvantului morala: moralae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru MORALĂ: MORÁLĂ substantiv feminin 1. Formă a conștiinței sociale care cuprinde anumite idei, concepții, convingeri privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate. 2. (familial) Mustrare, dojană. 3. Parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare desprinsă dintr-o scriere literară. [conform limba franceza morale, latina moralis]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru MORALĂ: MORÁLĂ substantiv feminin 1. ansamblul ideilor, concepțiilor, convingerilor privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate. 2. etică. 3. parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare dintr-o scriere literară. 4. (familial) mustrare, dojană. (< limba franceza morale) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru morală: !morálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat morálei; (tipuri) plural morále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru morală: morálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat morálei; plural morále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'MORALA' MORACÉEMORAEAMORĂÍMORÁLMORÁLĂMORALESMORÁLICMORALICÉSCMORALICÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL morală Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului morală dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Morală unei societăți date. Morală unei fabule. Morală pe care a primit-o l-a potolit. MORÁLĂ moralăe forme 1 Formă a conștiinței sociale care reflectă și fixează idei, concepții, convingeri privind comportarea individului în societate. Morală unei societăți date. Morală unei fabule. |
GRAMATICA cuvântului morală? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului morală. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul morală poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE morală? Vezi cuvântul morală desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul morală?[ mo-ra-lă ] Se pare că cuvântul morală are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL morală Inţelegi mai uşor cuvântul morală dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Morala creștină = totalitatea principiilor și regulilor izvorâte din învățătura lui Iisus Hristos și stabilite de Biserică, după care trebuie să se comporte creștinul față de Dumnezeu, față de sine, față de aproapele său și față de societate, având ca scop mântuirea prin săvârșirea binelui și ferirea de rău |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL morală |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cât pe ce?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul morală are forma: morále
