 | as |
|
| Moştenire [ moş-te-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU moştenire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului mostenire în mai multe dicționareDefinițiile pentru mostenire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MOȘTENIRE: MOȘTENÍRE, moșteniri, substantiv feminin 1. Avere, bunuri materiale rămase de la o persoană decedată și intrate în posesia altcuiva. Moștenire să rămîie după el, nu era de unde. ANGHEL, PR. 63. Uite, avem de moștenire de la tata o pereche de opinci. ISPIRESCU, L. 215. • Expresia: A lăsa moștenire = a transmite cuiva un bun după moarte. Buzduganul ista îl avem lăsat moștenire de la strămoșul nostru. CREANGĂ, P. 57. Ștefan după moarte lăsă moștenire Arcul său și cupa l-astă mînăstire. BOLINTINEANU, O. 54. 2. figurat Bunuri, morale, intelectuale, artistice, idei, fenomene de cultură etc. primite de la înaintași. N-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință Și-al tău nume moștenire libertății să îl lași. ALEXANDRESCU, P. 133. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MOȘTENIRE: MOȘTENÍRE, moșteniri, substantiv feminin Faptul de a moșteni. 1. Transmitere a patrimoniului unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață, în temeiul legii, al unui testament sau al unui contract de donație de bunuri viitoare. 2. figurat Patrimoniu de valori morale, idei, fenomene culturale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. ♦ prin extensie Caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar. – vezi moșteni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MOȘTENIRE: MOȘTENÍRE, moșteniri, substantiv feminin Faptul de a moșteni. 1. Drept de succesiune; (concret) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva; p. restr. bun obținut prin drept succesoral. 2. figurat Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. ♦ prin extensie Caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar. – vezi moșteni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MOȘTENIRE: MOȘTENÍRE mostenirei forme 1) Bunuri materiale rămase de la o persoană decedată și transmise altei (sau altor) persoane rămase în viață. 2) figurat Valorile morale, culturale, artistice, care se transmit de la o generație la alta. /v. a moșteni Forme diferite ale cuvantului mostenire: mostenirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MOȘTENIRE: MOȘTENIRE substantiv (juridic) patrimoniu, succesiune, (învechit și popular) moșie, (învechit și regional) miraz, moștină, rămășiță, (învechit) clironomie, dostoianie, moșnenie, moștenie, nemestnicie, rămas. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru moștenire: moșteníre forme Acțiunea de a moșteni, ereditate. Lucru moștenit. vezi patrimoniŭ, succesiune. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru moștenire: moștenire forme 1. succesiune în averea provenită dela alții; 2. lucru moștenit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru moștenire: moșteníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat moștenírii; plural moșteníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru moștenire: moșteníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat moștenírii; plural moșteníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'MOSTENIRE' MOȘTEÁNMOȘTENÉSCMOȘTENÍMOȘTENÍEMOȘTENÍREMOȘTENÍTMOȘTENITOÁREMOȘTENITÓRMÓȘTINĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL moștenire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului moștenire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii MOȘTENÍRE moștenirei forme 1 Bunuri materiale rămase de la o persoană decedată și transmise altei sau altor persoane rămase în viață. |
GRAMATICA cuvântului moștenire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului moștenire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul moștenire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE moştenire? Vezi cuvântul moştenire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul moştenire?[ moş-te-ni-re ] Se pare că cuvântul moştenire are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL moștenire Inţelegi mai uşor cuvântul moștenire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A lăsa moștenire = a transmite cuiva un bun după moarte |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL moștenire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Valoare imobiliară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul moștenire are forma: moșteníri
