eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție mult


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Mult [ mult ]
VEZI SINONIME PENTRU mult PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului mult în mai multe dicționare

Definițiile pentru mult din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MULT:
MULT1 adverb

1. (Arată măsura, intensitatea, proporția) în mare cantitate; intens, tare. Mănîncă mult. ▭ Cu asta a voit spinul să-și arate arama și să facă pe Harap- Alb ca să-i ieie și mai mult frica. CREANGĂ, P. 208. Sărmana fată în drum se puse Și mult îl plînse, mult îl dori. ALECSANDRI, P. I 23. Mintea... poate mult, căci cunoaște cît poate. BĂLCESCU, O. II

11. Mult mă mustră măicuța. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 29.
       • (În locuțiuni) Cu mult = în foarte mare măsură, tare, foarte. M-a întrecut cu mult. Mai mult = mai ales, mai cu seamă, în special, îndeosebi. Mai mult de bucurie că au venit, îi scăpă ea. ISPIRESCU, E.

7. Eu o iubesc acum mai mult de milă. NEGRUZZI, S. I Mai mult decît... = foarte, absolut. Mai mult decît probabil cum că o parte ocupa înălțimea predomnitoare. HASDEU,

I. vezi 142. Cel mult = a) maximum. Voi pleca din București pentru cel mult două zile; b) în cel mai bun caz. Lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. EMINESCU, O. I 151.
       • Expresia: A fi mai mult mort (decît viu) vezi mort. Ce să spun (sau să fac) mai mult? = asta e tot, nu pot (sau nu-i necesar) să fac sau să spun altceva. Unii secerau, alții legau snopi... mă rog, claca dracului era; ce să spun mai mult? CREANGĂ, P. 158. (Rar) Din mult în mai mult = din ce în ce mai mult. Defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. Mai mult sau (ori) mai puțin = în oarecare măsură, întrucîtva, aproximativ. Consum am avut noi, mai mult ori mai puțin, și altădată. DAVIDOGLU, M. 18. Tot ce dorești dumneata se poate realiza mîine, poimîine, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. C. PETRESCU, A. 289. Nici mai mult, nici mai puțin = exact atît. (Asta) e prea mult = e mai mult decît trebuie, decît se cuvine; întrece măsura.

2. Departe, pe o distanță mare. Dînd pe de altă parte, ieși mult înaintea ei. ISPIRESCU, L. 17. Nu merse ea tocmai mult și numai iată ce vede un păr frumos. CREANGĂ, P. 286.

3. Un timp îndelungat, îndelung. Vorba ceea: și piatra prinde mușchi dacă șede mult într-un locuțiune CREANGĂ, P. 140. Dragostea noastră cea bună Nu ținu mai mult de-o lună. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 162.
       • Locuţiune adverbiala Mai mult = a) mai ales, mai des, mai frecvent. Harabagiul nostru s-a hotărît ca de-acum să aibă a face mai mult cu parte negustorească. CREANGĂ, P. 111; b) (regional, în construcții negative) de acum înainte, din acest moment. Copiii mei nu s-or juca Mai mult cu frunze-n coama ta. COȘBUC, P. I 111. Că mai mult nu mi-i vedea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 312. De mult = a) de o bună bucată de verb reflexiv:eme. Mămăliga se răcise de mult pe măsuță. CAMILAR, N. I 213. Un dușman de lup... de mult pîndea verb reflexiv:eme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, P. 21. Dar cuibu-mi jos cade, Că de mult îl roade Un șarpe cumplit. ALECSANDRI, P. I 197; c) (regional) devreme. Dimineața de mult, cînd se deschid măcelăriile, se tîra și el afară și, șontîc-șontîc, venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. GALACTION, O. I 311.
       • Expresia: Mult și bine = verb reflexiv:eme îndelungată; pentru totdeauna. Dormeai tu mult și bine Harap-Alb, de nu eram eu. CREANGĂ, P. 279. A nu mai avea mult = a fi pe moarte, a nu mai avea de trăit decît puține zile. Știu că nu mai am mult: de aceea te-am chemat. SADOVEANU, O. I 342.
♦ (Regional) Maximum. Roșiile mai au pînă să dea în pîrgă, mult șapte-opt zile. SADOVEANU, P. M. 283.

4. (Precedînd un adjectiv, îi dă valoare de superlativ) În cel mai înalt grad, foarte, extrem. Se pomeni cu mult pătimitorul Anichit că intră pe ușă. STĂNOIU, C.

I. 188. Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă. EMINESCU, O. I 80. E foarte ambițios și prezumțios, deși se arată mult republican. Ghica, A. 278.
       • (Învechit, determină adverbe) Mult bine s-au mai bătut romînii și în rîndul ala. GHICA, S. 24.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

MULT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MULT:
MULT2, -Ă, mulți, -te.

I. (Numai la sg.; adjectiv nehot.)

1. în cantitate mare, îmbelșugat, în număr mare. Lume multă. Vorbă multă. ▭ Boierul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul. CREANGĂ, P. 67. Toți trecătorii simțeau deodată O sete mare în pieptul lor; Beau multă apă, cătînd la fată, Și urmau drumul oftînd de dor. ALECSANDRI, P. I 20. Niciodată astă lună ce înoată în tărie... Mai mult număr de cadavre de atunci n-a luminat. ALEXANDRESCU, P. 138.
       • (Despre abstracte) Primi cu multă cinste pe Ileana Simziana. ISPIRESCU, L. 26. A îndreptat-o și ea, cu multă bunătate și blîndeță, la soră-sa cea mai mare. CREANGĂ, P. 91. Norodul nu va răsplăti numai multa știință, ci și buna voință, buna cugetare. GOLESCU, Î. 94.
       • (Substantivat) Cu spaimă mută-n jur privea, Din mult nimic nu-nțelegea. COȘBUC, P. I 152. Mătușă, de mi-i face acest bine, atunci să știi că ai să ai și mai mult de la mine. CREANGĂ, P. 171.
       • Expresia: Mult puțin (sau puținul) = toată cantitatea existentă. Mult puținul pe care l-a agonisit. A nu fi mult să... = a fi cît pe-aci să..., mai-mai. N-a fost mult să piardă trenul. Mult (sau multul) cu multul = extrem de mult, foarte mult. Mergi mult cu multul și dai oricît, pînă întîlnești o făptură de om. PAS, L. I 131. Cafea așa bună... nu găsea el, să fi dat mult cu multul în altă parte.. la TDRG. Împăratul... făgădui multul cu multul voinicului ce se va încumeta să o răpuie. ISPIRESCU, U. 122.
♦ Intens. Zgomot mult.

2. Vast, întins, amplu. Lăsînd pe toți, din cît afund O mie de crăimi ascund, Toți craii multului rotund De veste plini. COȘBUC, P. I 54. Și de cînd m-am depărtat Multă lume am îmblat. EMINESCU, O. I 123.

3. (Despre timp) Care durează; îndelungat. Strîngea cuțitu-n pumn... Mult timp în mînă l-a-nvîrtit. COȘBUC, P. I 231. Nu după multă verb reflexiv:eme se și însoți. ISPIRESCU, L.

8. Eu slujesc la poarta raiului de multă verb reflexiv:eme. CREANGĂ, P. 313.

II. (Numai la pl; numeral nehot.) în mare număr, numeroși. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe. EMINESCU, O. I 170. Multe flori lucesc în lume. ALECSANDRI, P. A. 64. Nu te apuca de multe trebi o dată. NEGRUZZI, S.

I. 248. Ce-i pasă bietei turme... dacă are unul sau mulți apăsători? ALEXANDRESCU, P. 79.
       • (Urare făcută la sărbători sau la aniversări) (La) mulți ani! vezi a n2.
       • Locuţiune adverbiala De multe ori (sau în multe rînduri) = adesea, în mod frecvent. De multe ori zicea în sine. CREANGĂ, P.

4. Zamfira în multe rînduri Videa o umbră zburînd pin nori. ALECSANDRI, P. I 21. Scumpetea în multe rînduri... S-au văzut oprind pornirea. CONACHI, P. 283.
       • (Substantivat) Multora le-au făcut bine și uite răsplata! REBREANU, R. II 201. Mulți ar dori să aibă ceea ce ai d-ta. CREANGĂ, P. 154. Mă mărit, te las pe tine, Că mulți tare m-au cerut, Tu nici grijă n-ai avut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 232.
       • (Substantivat, n.) Lucruri, întîmplări, fapte numeroase și felurite. Multe văzuse, despre multe se întrebase în sine și la multe aflase răspuns; multe i s-au lămurit. C. PETRESCU, A. 396. De multe ce dăduse peste dînsul, se făcuse cam hursuz. CREANGĂ, P. 111. Nu te certa cu cei ce știu mai multe decît tine. NEGRUZZI, S. I 250. (expresie) Multe (și) de toate sau (rar) multe toate = tot felul de lucruri. Nebun, din ce?... Din multe toate. ÇOȘBUC P. I 229. Gîndindu-se mereu la multe de toate. CREANGĂ, P. 141. Multe și mărunte vezi mărunt. A nu ști multe = a se supăra ușor, a-și da drumul mîniei, a nu cruța pe altul, spunîndu-i pe față ce gîndește. A voi (ceva) și mai multe nu = (a voi) cu orice preț, cu tot dinadinsul, a nu renunța cu nici un chip. Voia cu dinadinsul să aibă pentru dînsul inelul lui Făt-Frumos și mai multe nu. ISPIRESCU, L. 109.

– Formă gramaticală: gen.-dat. plural m. și forme multora.
Forme diferite ale cuvantului mult: mult-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MULT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MULT:
MULT, -Ă, mulți, -te, adjectiv, adverb

1. Adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporții mari, de durată lungă.
       • Locuţiune adverbiala De (mai) multe ori sau în (mai) multe rânduri = în mod repetat, adesea.
       • Expresia: A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte.
♦ (Substantivat, n. plural ) Lucruri, fapte, întâmplări numeroase (și variate).
       • Expresia: A nu ști multe = a) a trece repede la acțiune, a lua hotărâri energice; b) a se supăra ușor. Mult cu multul sau multul cu mult = oricât de mult, foarte mult. Multe (și de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate. Multe și mărunte = a) lucruri, probleme de tot felul; b) fleacuri, nimicuri. Și mai multe nu = neapărat, cu orice preț.

2. adverb În cantitate însemnată, în mare măsură; în mod intens, stăruitor; cu valoare mare; pe o distanță mare; în timp îndelungat; de repetate ori.
       • Cu mult = în foarte mare măsură. Cel mult = a) maximum; b) în cel mai bun caz. Mai mult = a) în special, mai ales, îndeosebi; b) (regional; în construcții negative) de acum înainte, din acest moment. De mult = a) dintr-o verb reflexiv:eme îndepărtată, de altădată; din vechime; b) de timpuriu, devreme.
       • locuțiune conjuncție De mult ce = din cauza, datorită cantității, duratei, intensității (extreme) etc.
       • Expresia: Mai mult sau mai puțin = oarecum, relativ. (Asta) e prea mult = (asta) întrece măsura, depășește ceea ce trebuie sau se cuvine. Mult și bine = verb reflexiv:eme îndelungată. A nu mai avea mult = a) a fi aproape de sfârșitul unei acțiuni; b) a fi aproape de sfârșitul vieții, a nu mai avea de trăit decât puține zile.
♦ (învechit și regional; înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, dă acestora valoare de superlativ) În cel mai înalt grad; foarte, extrem. [Gen.-dat. plural m. și forme multora]

– latina multus, -a, -um.
Forme diferite ale cuvantului mult: mult-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MULT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MULT:
MULT, -Ă, mulți, -te, adjectiv, adverb

1. Adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporții mari, de durată lungă.
       • Locuţiune adverbiala De (mai) multe ori sau în (mai) multe rânduri = în mod repetat, adesea.
       • Expresia: A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte.
♦ (Substantivat, n. plural ) Lucruri, fapte, întâmplări numeroase (și variate).
       • Expresia: A nu ști multe = a) a trece repede la acțiune, a lua hotărâri energice; b) a se supăra ușor. Mult cu multul sau multul cu mult = oricât de mult, foarte mult. Multe (și de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate. Multe și mărunte = a) lucruri, probleme de tot felul; b) fleacuri, nimicuri. Și mai multe nu = neapărat, cu orice preț.

2. adverb În cantitate însemnată, în mare măsură; în mod intens, stăruitor; cu valoare mare; pe o distanță mare; în timp îndelungat; de repetate ori.
       • Cu mult = în foarte mare măsură. Cel mult = a) maximum; b) în cel mai bun caz. Mai mult = a) în special, mai ales, îndeosebi; b) (regional; în construcții negative) de acum înainte, din acest moment. De mult = a) dintr-o verb reflexiv:eme îndepărtată, de altădată; din vechime; b) de timpuriu, devreme.
       • locuțiune conjuncție De mult ce = din cauza, datorită cantității, duratei, intensității (extreme) etc.
       • Expresia: Mai mult sau mai puțin = oarecum, relativ. (Asta) e prea mult = (asta) întrece măsura, depășește ceea ce trebuie sau se cuvine. Mult și bine = verb reflexiv:eme îndelungată. A nu mai avea mult = a) a fi aproape de sfârșitul unei acțiuni; b) a fi aproape de sfârșitul vieții, a nu mai avea de trăit decât puține zile.
♦ (învechit și regional; înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, dă acestora valoare de superlativ) În cel mai înalt grad; foarte, extrem. [Gen.-dat. plural m. și forme multora]

– latina multus, -a, -um.
Forme diferite ale cuvantului mult: mult-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



MULT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MULT:
MULT2 adverb

1) În număr mare; în cantitate mare; un timp îndelungat. A produce mult. A cânta mult.
       • Cu mult în mare măsură; considerabil. Mai mult mai cu seamă; îndeosebi. Cel mult a) maximum; b) în cel mai bun caz. A fi mai mult mort (decât viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frică; b) a fi peste măsură de istovit. Din mult în mai mult într-o măsură tot mai mare; din ce în ce mai tare, mai intens. Mai mult sau mai puțin într-o măsură oarecare; întrucâtva. Nici mai mult, nici mai puțin a) atât, cât se cuvine; tocmai cât trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea mult asta întrece orice măsură; asta-i prea-prea. mult și bine a) mult timp; timp îndelungat; b) degeaba; în zadar. A nu mai avea mult a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri.

2) La depărtare mare; departe. A lăsa mult în urmă.

3) (deseori urmat de prea) În cel mai înalt grad; foarte tare; extrem de. mult stimat. mult dorit. mult preafrumos. /<lat. multus

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MULT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MULT:
MULT adjectiv, adverb

1. adjectiv numeros, (învechit) bogat. (Oameni mult.)

2. adverb greu. (Pachetul atîrnă, cîntărește mult.)

3. adverb vîrtos, zdravăn. (Bea mult.)

4. adverb departe. (Ce mult a aruncat!)

5. adverb îndelung, îndelungat. (A meditat mult.)

6. adverb îndelung, lung. (Se uită mult la el.)

7. adverb intens, tare. (A suferit mult.)

8. adverb rău, tare. (S-a chinuit mult.)

9. adverb tare. (mult ar verb reflexiv:ea să se plimbe.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MULT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MULT:
MULT3 multe n. Număr mare (de obiecte sau de ființe). * multe și de toate fel de fel de lucruri. multe și mărunte a) fel de fel; b) fleacuri; lucruri neînsemnate. A nu ști multe a) a se supăra ușor; b) a trece la acțiune. /<lat. multus
Forme diferite ale cuvantului mult: multe

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

MULT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MULT:
MULT1 multtă (multți, multte)

1) Care este în cantitate mare.

2) Care este de lungă durată. mult timp. /<lat. multus
Forme diferite ale cuvantului mult: multtă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

mult
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mult:
!mult1 adjectiv pr. m., plural mulți; forme múltă, plural múlte; genitiv dativ plural m. și forme (numai antepus) múltor
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

mult
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mult:
mult adjectiv masculin, plural mulți; forme singular múltă, plural múlte; genitiv dativ plural m. múltor, forme múltora
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Mult
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mult:
Mult ≠ puțin, nițel, oleacă, scurt
Definiție sursă: Dicționar de antonime

mult
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mult:
*mult2 adverb
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'MULT'
MULSOÁREMULSOẮREMÚLSUMMULSÚRĂMULTmult-puțínmultăMULȚÁMMULȚĂMÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL mult
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mult dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A produce mult.
A cânta mult.
       • Cu mult în mare măsură; considerabil.
Mai mult mai cu seamă; îndeosebi.
Cel mult a maximum; b în cel mai bun caz.
A fi mai mult mort decât viu a a fi cuprins de un sentiment puternic de frică; b a fi peste măsură de istovit.
Din mult în mai mult într-o măsură tot mai mare; din ce în ce mai tare, mai intens.
Mai mult sau mai puțin într-o măsură oarecare; întrucâtva.
Nici mai mult, nici mai puțin a atât, cât se cuvine; tocmai cât trebuie; b se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare.
Asta-i prea mult asta întrece orice măsură; asta-i prea-prea.
Mult și bine a mult timp; timp îndelungat; b degeaba; în zadar.
A nu mai avea mult a a fi pe cale de a termina un lucru; b a fi aproape de a muri.
A lăsa mult în urmă.
Mult stimat.
Mult dorit.
Mult preafrumos.
Oameni mult.
Pachetul atîrnă, cîntărește mult.
Bea mult.
Ce mult a aruncat! 5.
A meditat mult.
Se uită mult la el.
A suferit mult.
S-a chinuit mult.
Mult ar verb reflexiv:ea să se plimbe.
Pachetul atârnă, cântărește mult.
Bea mult.
A suferit mult.
S-a chinuit mult.
Mult ar verb reflexiv:ea să se plimbe.
MULT3 multe n.
* multe și de toate fel de fel de lucruri.
Multe și mărunte a fel de fel; b fleacuri; lucruri neînsemnate.
A nu ști multe a a se supăra ușor; b a trece la acțiune.
MULT1 multtă multți, multte 1 Care este în cantitate mare.
Mult timp.



GRAMATICA cuvântului mult?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mult.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul mult poate fi: adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul mult sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE mult?
Vezi cuvântul mult desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mult?
[ mult ]
Se pare că cuvântul mult are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL mult
Inţelegi mai uşor cuvântul mult dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În locuțiuni Cu mult = în foarte mare măsură, tare, foarte
Mai mult = mai ales, mai cu seamă, în special, îndeosebi
= foarte, absolut
Cel mult = a maximum
Ce să spun sau să fac mai mult? = asta e tot, nu pot sau nu-i necesar să fac sau să spun altceva
Rar Din mult în mai mult = din ce în ce mai mult
Mai mult sau ori mai puțin = în oarecare măsură, întrucîtva, aproximativ
Nici mai mult, nici mai puțin = exact atît
Asta e prea mult = e mai mult decît trebuie, decît se cuvine; întrece măsura
Locuţiune adverbiala Mai mult = a mai ales, mai des, mai frecvent
De mult = a de o bună bucată de verb reflexiv:eme
Mult și bine = verb reflexiv:eme îndelungată; pentru totdeauna
A nu mai avea mult = a fi pe moarte, a nu mai avea de trăit decît puține zile
Mult puțin sau puținul = toată cantitatea existentă
= a fi cît pe-aci să
Mult sau multul cu multul = extrem de mult, foarte mult
Locuţiune adverbiala De multe ori sau în multe rînduri = adesea, în mod frecvent
Expresie Multe și de toate sau rar multe toate = tot felul de lucruri
A nu ști multe = a se supăra ușor, a-și da drumul mîniei, a nu cruța pe altul, spunîndu-i pe față ce gîndește
A voi ceva și mai multe nu = a voi cu orice preț, cu tot dinadinsul, a nu renunța cu nici un chip
Locuţiune adverbiala De mai multe ori sau în mai multe rânduri = în mod repetat, adesea
A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte
A nu ști multe = a a trece repede la acțiune, a lua hotărâri energice; b a se supăra ușor
Mult cu multul sau multul cu mult = oricât de mult, foarte mult
Multe și de toate = lucruri de tot felul; probleme variate
Multe și mărunte = a lucruri, probleme de tot felul; b fleacuri, nimicuri
Și mai multe nu = neapărat, cu orice preț
Cu mult = în foarte mare măsură
Cel mult = a maximum; b în cel mai bun caz
Mai mult = a în special, mai ales, îndeosebi; b regional; în construcții negative de acum înainte, din acest moment
De mult = a dintr-o verb reflexiv:eme îndepărtată, de altădată; din vechime; b de timpuriu, devreme
locuțiune conjuncție De mult ce = din cauza, datorită cantității, duratei, intensității extreme etc
Mai mult sau mai puțin = oarecum, relativ
Asta e prea mult = asta întrece măsura, depășește ceea ce trebuie sau se cuvine
Mult și bine = verb reflexiv:eme îndelungată
A nu mai avea mult = a a fi aproape de sfârșitul unei acțiuni; b a fi aproape de sfârșitul vieții, a nu mai avea de trăit decât puține zile
Locuţiune adverbiala De mai multe ori sau în mai multe rânduri = în mod repetat, adesea
A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte
A nu ști multe = a a trece repede la acțiune, a lua hotărâri energice; b a se supăra ușor
Mult cu multul sau multul cu mult = oricât de mult, foarte mult
Multe și de toate = lucruri de tot felul; probleme variate
Multe și mărunte = a lucruri, probleme de tot felul; b fleacuri, nimicuri
Și mai multe nu = neapărat, cu orice preț
Cu mult = în foarte mare măsură
Cel mult = a maximum; b în cel mai bun caz
Mai mult = a în special, mai ales, îndeosebi; b regional; în construcții negative de acum înainte, din acest moment
De mult = a dintr-o verb reflexiv:eme îndepărtată, de altădată; din vechime; b de timpuriu, devreme
locuțiune conjuncție De mult ce = din cauza, datorită cantității, duratei, intensității extreme etc
Mai mult sau mai puțin = oarecum, relativ
Asta e prea mult = asta întrece măsura, depășește ceea ce trebuie sau se cuvine
Mult și bine = verb reflexiv:eme îndelungată
A nu mai avea mult = a a fi aproape de sfârșitul unei acțiuni; b a fi aproape de sfârșitul vieții, a nu mai avea de trăit decât puține zile



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL mult

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A face sau a da pui de giol?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
parte a sistemului de retribuție referitor la acordarea premiilor și a primelor
sirenes
a a câștiga toate arșicele adversarului; b a fura, a șterpeli
mers ostășesc de paradă, cu cadență bine marcată
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app