 | as |
|
| Noroc [ no-roc ] VEZI SINONIME PENTRU noroc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului noroc în mai multe dicționareDefinițiile pentru noroc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NORÓC: NORÓC, (popular) noroace, substantiv neutru 1. Soartă, ursită, destin (favorabil). • Cu sau fără (de) noroc = a) locuțiune adjectiv și adverb (care este) cu (sau fără) succes; b) locuțiune adjectiv care exprimă, arată (ne)fericire, (in)succes. • Locuţiune adverbiala La (sau într-un) noroc = la întâmplare, fără a fi sigur de reușită. • Expresia: (popular) La cât mi-a sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă. A-i fi scris în noroc să... = a-i fi sortit să... 2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.; șansă, baftă. • Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare. • Expresia: A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse. Noroc că... = bine că..., din fericire... A avea norocul să... = a se ivi prilejul favorabil pentru... A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva. Unde-i norocul să... = ce bine ar fi să... A da noroc = a) a saluta; b) a închina, a ciocni, a ura. Noroc! = formulă de salut sau de urare. 3. Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit; fericire, bine. ♦ Bunăstare. – Din limba slavă (veche) naroku. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NORÓC: NORÓC, (popular) noroace, substantiv neutru 1. Soartă, ursită, destin (favorabil). • Cu sau fără (de) noroc = a) locuțiune adjectiv și adverb (care este) cu (sau fără) succes; b) locuțiune adjectiv care exprimă, arată (ne)fericire, (in)succes. • Locuţiune adverbiala La (sau într-un) noroc = la întâmplare, fără a fi sigur de reușită. • Expresia: (popular) La cât mi-a sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă. A-i fi scris în noroc să... = a-i fi sortit să... 2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.; șansă, baftă. • Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde (aproape exclusiv) de întâmplare. • Expresia: A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse. Noroc că... = bine că..., din fericire... A avea norocul să.... = a se ivi prilejul favorabil pentru... A avea noroc de cineva (sau de ceva) = a avea avantajul de a da peste cineva (sau ceva) folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva. Unde-i norocul să... = ce bine ar fi să... A da noroc =a saluta; b) a închina, a ciocni, a ura. Noroc! = formulă de salut sau de urare.Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit; fericire, bine. • Bunăstare. – Din limba slavă (veche) naroku. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NORÓC: NORÓC norocoáce n. popular 1) Soartă, destin favorabil. • La (sau într-un) noroc la întâmplare. 2) Concurs de împrejurări favorabile. • A-i surâde cuiva norococul a-i merge cuiva în viață. A-și încerca norococul a întreprinde ceva fără a fi sigur de reușită. Spre norococul cuiva din fericire. Cum a da târgul și norococul cum va fi; după împrejurări. A avea noroc a reuși, a avea succes. Joc de noroc joc (de cărți, de zaruri etc.) în care câștigul este întâmplător; joc de hazard. noroc! formulă de salut. 3) Stare de satisfacție deplină; fericire. A-și găsi norococul. • A fugi de noroc a evita inconștient ceea ce putea să aducă fericire. /<sl. naroku Forme diferite ale cuvantului noroc: oáce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NOROC: NOROC substantiv, interjecție 1. substantiv șansă, (învechit și popular) norocire, striște, (învechit) selamet, (familial) baftă, (rar figurat) venă. (Lipsit de noroc; norocul lui a fost acela că...) 2. substantiv fericire, (popular) norocire. (Ce noroc a dat pe el!) 3. interjecție ferice!, halal! (noroc de voi!) 4. substantiv destin, fatalitate, menire, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminație, (învechit și popular) striște, (popular) dată, făcut, noroceală, norocire, orîndă, parte, rînduială, scrisă, soroc, (învechit și regional) sorocire, (regional) ursă, urseală, (învechit) predestinație, preursire, preursită, triște, ursitoare, (grecism învechit) proorizmos, (figurat) stea. (Așa i-a fost noroc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru noroc: noróc (noroáce), substantiv neutru – 1. Șansă, fericire. – 2. Întîmplare, hazard. – limba slavă (veche) narokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32), conform limba sârbă, Hristos, poloneză narok. – derivat noroceală (variantă norocire), substantiv feminin (soartă, noroc); noroci, verb (a face fericit); norocos, adjectiv (fericit, cu noroc); nenoroc, substantiv neutru (nenorocire); nenoroci, verb (a pierde, a distruge, a ruina; a silui); nenorocos, adjectiv (fără noroc). Forme diferite ale cuvantului noroc: noroáce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru NOROC: NOROC substantiv 1. Noroce, mold.; -a (17 B III 127; BCI X 101) etc.; Nărocea, Ioan (16 A III 424; Sd XVI). 2. Norocel, Neagoe (17 B I 210); -ul t. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Noroc: Noroc ≠ ghinion, nenoroc, nenorocire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru noroc: noróc substantiv neutru, plural noroáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru noroc: noróc substantiv neutru, plural noroáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'NOROC' NORMOTÓPNORMOXÍEnórnițăNOROÁNCĂNORÓCNOROCEÁLĂNOROCÉLnorocéscnorocéște |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL noroc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului noroc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii NORÓC norocoáce n. • La sau într-un noroc la întâmplare. • A-i surâde cuiva norococul a-i merge cuiva în viață. A-și încerca norococul a întreprinde ceva fără a fi sigur de reușită. Spre norococul cuiva din fericire. Cum a da târgul și norococul cum va fi; după împrejurări. A avea noroc a reuși, a avea succes. Joc de noroc joc de cărți, de zaruri etc. Noroc! formulă de salut. A-și găsi norococul. • A fugi de noroc a evita inconștient ceea ce putea să aducă fericire. Lipsit de noroc; norocul lui a fost acela că. Ce noroc a dat pe el! 3. Interjecție ferice!, halal! noroc de voi! 4. Așa i-a fost noroc. Lipsit de noroc; norocul lui a fost acela că. Interjecție ferice!, halal! noroc de voi! 4. |
GRAMATICA cuvântului noroc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului noroc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul noroc poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE noroc? Vezi cuvântul noroc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul noroc?[ no-roc ] Se pare că cuvântul noroc are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL noroc Inţelegi mai uşor cuvântul noroc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cu sau fără de noroc = a locuțiune adjectiv și adverb care este cu sau fără succes; b locuțiune adjectiv care exprimă, arată nefericire, insucces Locuţiune adverbiala La sau într-un noroc = la întâmplare, fără a fi sigur de reușită popular La cât mi-a sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă = a-i fi sortit să Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde aproape exclusiv de întâmplare A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse = bine că = a se ivi prilejul favorabil pentru A avea noroc de cineva sau de ceva = a avea avantajul de a da peste cineva sau ceva folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva = ce bine ar fi să A da noroc = a a saluta; b a închina, a ciocni, a ura Noroc! = formulă de salut sau de urare Cu sau fără de noroc = a locuțiune adjectiv și adverb care este cu sau fără succes; b locuțiune adjectiv care exprimă, arată nefericire, insucces Locuţiune adverbiala La sau într-un noroc = la întâmplare, fără a fi sigur de reușită popular La cât mi-a sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă = a-i fi sortit să Joc de noroc = nume generic dat jocurilor în care câștigul depinde aproape exclusiv de întâmplare A avea noroc sau a fi cu noroc = a avea succes sau a fi favorizat de împrejurări în acțiunile întreprinse = bine că = a se ivi prilejul favorabil pentru A avea noroc de cineva sau de ceva = a avea avantajul de a da peste cineva sau ceva folositor; a se putea sluji cu folos de cineva sau de ceva = ce bine ar fi să Noroc! = formulă de salut sau de urare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL noroc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A culege lauri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul noroc are forma: noroáce
