eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție nume


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Nume [ nu-me ]
VEZI SINONIME PENTRU nume PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului nume în mai multe dicționare

Definițiile pentru nume din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NUME:
NÚME, nume, substantiv neutru

1. Cuvînt prin care numim, arătăm cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. Știu c-a nemerit-o bine de ți-a pus numele Chirică. CREANGĂ, P. 149. Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume. EMINESCU, O. I 177. Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58.
       • locuțiune prepoziție În numele... = a) în locul cuiva, din partea, din împuternicirea cuiva. Nu știu, amice, dacă să-ți prezint sau nu mulțumiri în numele rubedeniilor. CAMIL PETRESCU, U. N. 32. M-am angajat în numele dumneavoastră. ALECSANDRI, T. I 290; b) invocînd ceva (puterea, autoritatea cuiva). La săbii copii, în numele lui Irod-împărat. ALECSANDRI, T. I 86. Să-și reclame... libertatea sa în numele suvenirilor istorice. BĂLCESCU, O. II

11.
       • Expresia: Pe nume = rostind numele (cuiva). Dănilă însă a început a-i striga pe nume. CREANGĂ, P. 59. Blînd pe nume el o cheamă. EMINESCU, O. I 84. Nimeni nu verb reflexiv:ea să-mi zică pe nume! HASDEU, R. vezi 147. Cu numele sau cu nume de... = numind, numit, avînd numele de... Au rămas în sfîrșit singur numai cel mai mic fiu, cu numele Crusoe. DRĂGHICI, R.

3. S-a sculat mai an Bădica Troian Ș-a încălicat P-un cal învățat Cu nume de Graur. TEODORESCU, P. P. 145. Pe numele cuiva = (despre o proprietate, un act etc.) înscris ca proprietate legală a cuiva. Să afli după un an, doi că-și durează o casă cu trei etaje, pe numele nevestii. C. PETRESCU, C. vezi 186. Zi-i pe nume... = spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui. Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a fi mai chemînd?

– Zi-i pe nume să ți-l spun. CREANGĂ, P. 245. În (sau pentru) numele lui dumnezeu vezi dumnezeu. A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi pe cineva drept în mijlocul frunții; a lovi la mir. Măi slăbănogilor, eu pe voi vă pălesc în numele tatălui și vă prăvălesc cu piciorul în rîpă. SADOVEANU, B. 123. Îi mai trage și-n numele tatălui una! CREANGĂ, P. 55. (Familiar) Să nu-mi (mai) zici pe nume dacă... = să mă disprețuiești dacă..., să nu mă mai recunoști dacă... Dacă nu te-oi face eu să izbutești, să nu-mi mai zici pe nume. ISPIRESCU, la TDRG. A cunoaște pe cineva numai după nume = a cunoaște pe cineva din auzite, nu personal. A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu avea nici un fel de veste despre cineva. Nu li s-au mai auzit, nimică de nume. SBIERA, P. 22. Ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume. EMINESCU, O. I 176. (În imprecații) Veni-ți-ar (sau pieri-ți-ar) numele sau să nu(-ți) mai aud de nume, nu ți-aș mai auzi de nume, acolo să-ți rămîie numele. Să nu mai aud de numele tău! CREANGĂ, P. 47.
       • Nume de botez (sau nume mic) = prenume. Nume de familie = denumire a unei persoane care se transmite de la părinți la copii.

2. Calificativ, atribut; prin extensie titlu, rang. Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume. EMINESCU, O. I 82. Mintea atunci bate-n palme și cu glas le mulțumește, Dînd nume de faptă bună focului ce le pornește. CONACHI, P. 278. Avea numai un nume de împărat, iar încolo era la toate... nătărău. GORJAN, H. I 48.
       • Locuţiune adverbiala (Numai) cu numele = (numai) în aparență, de formă. Era domn numai cu numele. Sub (rar în) nume de... = ca, drept, anume. Să se ducă la dînsul supt nume de sol. GORJAN, H. I

2. În nume de om mort l-ați lăsat. TEODORESCU, P. P. 383.
       • Expresia: A lua (sau a avea) pe cineva (sau ceva) în nume de bine (sau de rău) = a privi pe cineva sau ceva cu ochi buni (sau răi), a aproba (sau a dezaproba), a ține (sau a nu ține) la cineva (sau ceva). Toată curtea împărătească lua în nume de bine pe această găinăreasă pentru verb reflexiv:ednicia și curățenia ei. ISPIRESCU, L. 185. A-i lua (cuiva ceva) în nume de bine (sau de rău) = a se arăta mulțumit (sau nemulțumit) de ceva.

3. Reputație, renume, faimă. Ușor se duce nume De-un lucru bun în lume. COȘBUC, P. I 277. Și-a făcut un nume destul de cunoscut, numai prin munca și meritele lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? EMINESCU, O. I 137. De verb reflexiv:ei să ai nume bun, nu te uni cu cei răi.
       • Expresia: A scoate (sau a scorni cuiva) nume = a face cuiva reputație rea. Scoată-mi nume cît or verb reflexiv:ea! COȘBUC, P. I 203. A-i ieși (cuiva) nume rău vezi ieși.

4. (Regional) Pretext, motiv. Să urcă în pod, cu numele să le aducă slănină. RETEGANUL, P. V 42.

5. Calificativ care se adaugă la numele cuiva, pornind de la o însușire caracteristică sau de la un obicei al persoanei respective; poreclă. Tot Nichifor Coțcariul i-a rămas bietului om numele și pînă în ziulica de astăzi. CREANGĂ, P. 136. Văzîndu-mă așa mic și ovilit, mi-au pus numele Tăndală. NEGRUZZI, S. I 247. Frumos nume că-mi stîrnea. ȘEZ. I 143.

6. (gramatică) Denumire comună sub care se grupează, în unele gramatici, substantivul, adjectivul, pronumele și numeralul.
       • Nume de agent = substantiv sau adjectiv derivat dintr-un verb și indicînd pe autorul acțiunii.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

NUME
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NUME:
NÚME, nume, substantiv neutru

1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează.
       • Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la copii. Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica.
       • locuțiune adjectiv Fără (de) nume = a) care nu este știut, cunoscut; anonim, obscur; b) care impresionează puternic.
       • Locuţiune adverbiala Pe nume = a) spunându-i numele, adresându-se cu numele; b) direct, răspicat.
       • locuțiune prepoziție În numele... = a) în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocând puterea, autoritatea cuiva.
       • Expresia: Zi-i pe nume! = a) spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui (de care nu-mi aduc aminte momentan); b) se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe. A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte. (familial) Să nu-mi (mai) zici pe nume dacă... = să mă desconsideri dacă..., să nu mă mai recunoști dacă... A cunoaște (pe cineva) numai după (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște (pe cineva) din auzite, fără să-l fi văzut verb reflexiv:eodată. A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva. A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva. A lua în nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva), a ține (la cineva). Pentru numele lui Dumnezeu! formulă exclamativă care însoțește o rugăminte sau care exprimă iritare, indignare, nedumerire. Pe numele (cuiva) = (despre un act, o proprietate etc.) înscris ca proprietate legală (a cuiva). (În imprecații) Veni-ți-ar (sau pieri-ți-ar) numele sau să nu(-ți) mai aud de nume, nu ți-aș mai auzi de nume, acolo sa-ți rămână numele, se spune cuiva pe care nu-l poți suferi, pe care dorești să nu-l mai vezi niciodată, a cărui moarte o dorești.
♦ (fizică) Sens.

2. Calificativ, atribut; poreclă; prin extensie titlu, rang.
       • Locuţiune adverbiala Cu (sau sub) nume de... = a) cu titlul de..., sub formă de..., în chip de...; b) sub pretext că..., pe motiv că..., spunând că...;
       • Expresia: (Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității.

3. Reputație, faimă.
       • Expresia: A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva. A-și face (un) nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive. A-i merge (cuiva) numele că... = a se spune despre cineva că...

4. (regional) Pretext, motiv.

5. Termen generic pentru părțile de vorbire care se declină; specializare substantiv.
       • Nume de agent = substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb și care denumește pe cel ce săvârșește acțiunea, pe autorul acțiunii. Nume predicativ = cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții.

– latina nomen.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

NUME
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NUME:
NÚME, nume, substantiv neutru

1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care se arată cum se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se individualizează.
       • Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la copii. Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica.
       • locuțiune adjectiv Fără (de) nume = a) care nu este știut, cunoscut; anonim; obscur; b) care impresionează puternic.
       • Locuţiune adverbiala Pe nume = a) spunându-i numele, adresându-se cu numele; b) direct, răspicat.
       • locuțiune prepoziție În numele... = a) în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocând puterea, autoritatea cuiva.
       • Expresia: Zi-i pe nume! = a) spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui (de care nu-mi aduc aminte momentan); b) se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe. A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în numele tatălui = a lovi, a-i trage (cuiva una) drept în frunte. (familial) Să nu-mi (mai) zici pe nume dacă... = să mă desconsideri dacă..., să nu mă mai recunoști dacă... A cunoaște (pe cineva) numai după (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște (pe cineva) din auzite, fără să-l fi văzut verb reflexiv:eodată. A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva. A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva. A lua în nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva), a ține (la cineva). Pentru numele lui Dumnezeu! formulă exclamativă care însoțește o rugăminte sau care exprimă iritare, indignare, nedumerire. Pe numele (cuiva) = (despre un act, o proprietate etc.) înscris ca proprietate legală (a cuiva). (În imprecații) Veni-ți-ar (sau pieri-ți-ar) numele sau să nu(-ți) mai aud de nume, nu ți-aș mai auzi de nume, acolo să-ți rămână numele, se spune cuiva pe care nu-l poți suferi, pe care dorești să nu-l mai vezi niciodată, a cărui moarte o dorești.
♦ (fizică) Sens.

2. Calificativ, atribut; poreclă; prin extensie titlu, rang.
       • Locuţiune adverbiala Cu (sau sub) nume de... = a) cu titlul de..., sub formă de..., în chip de...; b) sub pretext că..., pe motiv că..., spunând că...;
       • Expresia: (Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității.

3. Reputație, faimă.
       • Expresia: A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva. A-și face (un) nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive. A-i merge (cuiva) numele că... = a se spune despre cineva că...

4. (regional) Pretext, motiv.

5. Termen generic pentru părțile de vorbire care se declină; specializare substantiv.
       • Nume de agent = substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb și care denumește pe cel ce săvârșește acțiunea, pe autorul acțiunii. Nume predicativ = cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții.

– latina nomen.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NUME
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru NUME:
NÚME n.

1) Denumire dată unei ființe sau unui obiect pentru a le individualiza.
       • nume mic prenume. nume de botez nume care se dă când se botează copilul. nume de familie nume purtat de membrii aceleiași familii și transmis de la părinți la copii. Ziua numelui onomastică. A spune (sau a zice) pe nume a) a rosti numele cuiva; b) a se adresa cu numele; b) a numi direct, fără ocolișuri. Zi-i pe nume! a) spune-mi numele (că l-am uitat); b) numește direct! Să nu-mi (mai) zici pe nume se spune când cineva este ferm convins de un lucru și verb reflexiv:ea să-l creadă și alții. A da (sau a pune) nume a (de)numi. Cum ți-i numele? cum te cheamă? În numele cuiva sau a ceva a) pentru binele sau pentru cauza cuiva sau a ceva; b) din partea cuiva sau a ceva; din împuternicirea cuiva. În numele legii având la bază prescripțiile legii. A nu-i (mai) ști (sau auzi) cuiva de nume a nu mai ști nimic despre cineva; a nu mai avea nici o veste despre cineva; a-i pierde urma. Să nu-ți mai aud de nume nu mai verb reflexiv:eau să știu de tine.

2) Cuvânt prin care este calificat cineva sau ceva; calificativ.
       • Cu (sau sub) nume de prezentându-se ca; sub formă de; în chip de. A (nu) lua în nume de rău a (nu) presupune că cineva intenționează ceva rău; a (nu) se supăra.

3) Supranume dat unei persoane (de obicei, în batjocură), bazându-se pe o trăsătură caracteristică a acesteia; poreclă.

4) Opinie publică bună sau rea despre cineva sau ceva; faimă; reputație.
       • Cu nume vestit; renumit. Fără (de) nume a) care nu este cunoscut publicului; b) care nu este identificat; anonim. A-și face un nume a fi cunoscut publicului printr-o activitate prodigioasă. A lăsa un nume a lăsa o faimă bună. A-i merge numele a i se duce vestea.

5) ling. Denumire comună pentru substantiv, adjectiv, pronume și numeral.
       • nume comun substantiv comun. nume propriu substantiv propriu. nume de agent autor al acțiunii, exprimat printr-un substantiv sau un adjectiv derivat de la un verb. nume predicativ parte nominală a predicatului. /<lat. nomen

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



NUME
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NUME:
NUME s.

1. denumire, numire, (livresc) denominație, (rar) intitulare, (învechit) titlu, titulatură. (Ce nume poartă?)

2. nume de botez = prenume, nume mic, (impropriu) pronume; nume de familie = patronimic, (învechit și regional) poreclă; nume mic = prenume, nume de botez, (impropriu) pronume.

3. poreclă, supranume, (livresc) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (învechit și regional) sclitadă, (Olt., Muntenia și Transilvania) ponos, (învechit) poreclitură. (I-a pus ca nume...)

4. apelativ, atribut, calificativ. (Îl cheamă cu nume: băiete!)

5. (gramatică) substantiv.

6. faimă, renume, reputație. (Se bucură de nume rău.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

nume
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru nume:
nume n.

1. vorbă ce servă a desemna o persoană sau un lucru;

2. gramatică cuvânt ce exprimă noțiunea de ființe sau de calități: numele poate fi substantiv sau adjectiv;

3. nume propriu: nume de botez, de familie;

4. figurat reputațiune: i-a scos un nume bun, rău; cu numele, în aparență: era rege numai cu numele;

5. persoana însăș, lucrul însuș: în numele regelui, în numele legii. [latina NOMEN].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

nume
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru nume:
núme substantiv neutru, articulat númele; plural núme, articulat númele
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

nume
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru nume:
núme substantiv neutru, articulat númele; plural núme
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'NUME'
NUMĂRĂTÚRĂNUMĂRÚȘNUMAZUnumbátNÚMEnumélăNÚMENNUMENÁLNUMENÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL nume
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului nume dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
       • nume mic prenume.
Nume de botez nume care se dă când se botează copilul.
Nume de familie nume purtat de membrii aceleiași familii și transmis de la părinți la copii.
Ziua numelui onomastică.
A spune sau a zice pe nume a a rosti numele cuiva; b a se adresa cu numele; b a numi direct, fără ocolișuri.
Zi-i pe nume! a spune-mi numele că l-am uitat; b numește direct! Să nu-mi mai zici pe nume se spune când cineva este ferm convins de un lucru și verb reflexiv:ea să-l creadă și alții.
A da sau a pune nume a denumi.
Cum ți-i numele? cum te cheamă? În numele cuiva sau a ceva a pentru binele sau pentru cauza cuiva sau a ceva; b din partea cuiva sau a ceva; din împuternicirea cuiva.
În numele legii având la bază prescripțiile legii.
A nu-i mai ști sau auzi cuiva de nume a nu mai ști nimic despre cineva; a nu mai avea nici o veste despre cineva; a-i pierde urma.
Să nu-ți mai aud de nume nu mai verb reflexiv:eau să știu de tine.
       • Cu sau sub nume de prezentându-se ca; sub formă de; în chip de.
A nu lua în nume de rău a nu presupune că cineva intenționează ceva rău; a nu se supăra.
       • Cu nume vestit; renumit.
Fără de nume a care nu este cunoscut publicului; b care nu este identificat; anonim.
A-și face un nume a fi cunoscut publicului printr-o activitate prodigioasă.
A lăsa un nume a lăsa o faimă bună.
A-i merge numele a i se duce vestea.
       • nume comun substantiv comun.
Nume propriu substantiv propriu.
Nume de agent autor al acțiunii, exprimat printr-un substantiv sau un adjectiv derivat de la un verb.
Nume predicativ parte nominală a predicatului.
Ce nume poartă? 2.
I-a pus ca nume.
Îl cheamă cu nume: băiete! 5.
Se bucură de nume rău.
Ce nume poartă? 2.



GRAMATICA cuvântului nume?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului nume.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul nume poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul nume sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul nume are forma: núme
VEZI PLURALUL pentru nume la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE nume?
Vezi cuvântul nume desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul nume?
[ nu-me ]
Se pare că cuvântul nume are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL nume
Inţelegi mai uşor cuvântul nume dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= a în locul cuiva, din partea, din împuternicirea cuiva
Pe nume = rostind numele cuiva
= numind, numit, avînd numele de
Pe numele cuiva = despre o proprietate, un act etc
= spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui
A lovi sau a păli, a-i trage cuiva una în numele tatălui = a lovi pe cineva drept în mijlocul frunții; a lovi la mir
= să mă disprețuiești dacă
A cunoaște pe cineva numai după nume = a cunoaște pe cineva din auzite, nu personal
A nu-i mai ști sau auzi cuiva de nume = a nu avea nici un fel de veste despre cineva
Nume de botez sau nume mic = prenume
Nume de familie = denumire a unei persoane care se transmite de la părinți la copii
Locuţiune adverbiala Numai cu numele = numai în aparență, de formă
= ca, drept, anume
A lua sau a avea pe cineva sau ceva în nume de bine sau de rău = a privi pe cineva sau ceva cu ochi buni sau răi, a aproba sau a dezaproba, a ține sau a nu ține la cineva sau ceva
A-i lua cuiva ceva în nume de bine sau de rău = a se arăta mulțumit sau nemulțumit de ceva
A scoate sau a scorni cuiva nume = a face cuiva reputație rea
Nume de agent = substantiv sau adjectiv derivat dintr-un verb și indicînd pe autorul acțiunii
Nume de botez sau mic = prenume
Nume de familie = nume pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la copii
Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica
locuțiune adjectiv Fără de nume = a care nu este știut, cunoscut; anonim, obscur; b care impresionează puternic
Locuţiune adverbiala Pe nume = a spunându-i numele, adresându-se cu numele; b direct, răspicat
= a în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva sau a ceva; b invocând puterea, autoritatea cuiva
Zi-i pe nume! = a spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui de care nu-mi aduc aminte momentan; b se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe
A lovi sau a păli, a-i trage cuiva una în numele tatălui = a lovi, a-i trage cuiva una drept în frunte
= să mă desconsideri dacă
A cunoaște pe cineva numai după sau din nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște pe cineva din auzite, fără să-l fi văzut verb reflexiv:eodată
A nu-i mai ști sau auzi cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva
A nu lua cuiva ceva în nume de rău = a nu se supăra, a nu interpreta în mod greșit cele spuse de cineva
A lua în nume de bine pe cineva = a aprecia pe cineva, a ține la cineva
Pe numele cuiva = despre un act, o proprietate etc
= a cu titlul de
; Numai cu numele = de formă, fără să corespundă realității
Cuiva nume rău = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a se vorbi de rău despre cineva
A-și face un nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive
= a se spune despre cineva că
Nume de agent = substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb și care denumește pe cel ce săvârșește acțiunea, pe autorul acțiunii
Nume predicativ = cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții
Nume de botez sau mic = prenume
Nume de familie = nume pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la copii
Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica
locuțiune adjectiv Fără de nume = a care nu este știut, cunoscut; anonim; obscur; b care impresionează puternic
Locuţiune adverbiala Pe nume = a spunându-i numele, adresându-se cu numele; b direct, răspicat
= a în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva sau a ceva; b invocând puterea, autoritatea cuiva
Zi-i pe nume! = a spune-mi numele lui, amintește-mi numele lui de care nu-mi aduc aminte momentan; b se spune când nu-ți amintești momentan numele unui obiect, al unei ființe
A lovi sau a păli, a-i trage cuiva una în numele tatălui = a lovi, a-i trage cuiva una drept în frunte
= să mă desconsideri dacă
A cunoaște pe cineva numai după sau din nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoaște pe cineva din auzite, fără să-l fi văzut verb reflexiv:eodată
A nu-i mai ști sau auzi cuiva de nume = a nu mai ști nimic despre cineva
A nu lua cuiva ceva în nume de rău = a nu se supăra, a nu interpreta în mod greșit cele spuse de cineva
A lua în nume de bine pe cineva = a aprecia pe cineva, a ține la cineva
Pe numele cuiva = despre un act, o proprietate etc
= a cu titlul de
; Numai cu numele = de formă, fără să corespundă realității
Cuiva nume rău = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a se vorbi de rău despre cineva
A-și face un nume = a ajunge cunoscut, vestit prin acțiuni pozitive
= a se spune despre cineva că
Nume de agent = substantiv sau adjectiv care derivă dintr-un verb și care denumește pe cel ce săvârșește acțiunea, pe autorul acțiunii
Nume predicativ = cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții
Nume de botez = prenume, nume mic, impropriu pronume; nume de familie = patronimic, învechit și regional poreclă; nume mic = prenume, nume de botez, impropriu pronume
Nume de botez vezi prenume; nume de familie = patronim, patronimic, învechit și regional poreclă; nume mic vezi prenume



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL nume

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagmele beție rece sau cu stupefiante?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a regreta
comod, confortabil
stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism
a nu mai avea bani
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app