 | as |
|
| Obnubilare [ ob-nu-bi-la-re ] VEZI SINONIME PENTRU obnubilare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obnubilare în mai multe dicționareDefinițiile pentru obnubilare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBNUBILARE: OBNUBILÁRE, obnubilări, substantiv feminin Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de apatie, de amorțeală fizică și psihică generală, cu încetinirea gândirii, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – vezi obnubila. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBNUBILARE: OBNUBILÁRE, obnubilări, substantiv feminin (Rar) Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parțială a cunoștinței, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – vezi obnubila. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBNUBILARE: OBNUBILÁRE substantiv feminin ((livresc)) Acțiunea de a (se) obnubila și rezultatul ei. ♦ (medicină) Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștiinței; obnubilație. [< obnubila]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obnubilare: obnubiláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat obnubilării; plural obnubilări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obnubilare: obnubiláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat obnubilắrii; plural obnubilắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBNUBILARE: OBNUBILARE substantiv (medicina) obnubilație. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBNUBILARE' OBLUCIȚAobnoviénieOBNOVLÉNIEOBNUBILÁOBNUBILÁREOBNUBILÁTOBNUBILÁȚIEOBNUBILAȚIÚNEobód |
GRAMATICA cuvântului OBNUBILARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obnubilare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OBNUBILARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE obnubilare? Vezi cuvântul obnubilare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obnubilare?[ ob-nu-bi-la-re ] Se pare că cuvântul obnubilare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OBNUBILARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Prag senzorial absolut?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul obnubilare are forma: obnubilări
