 | as |
|
| Observator [ ob-ser-va-tor ] VEZI SINONIME PENTRU observator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului observator în mai multe dicționareDefinițiile pentru observator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR1 (< limba franceza , germană) substantiv neutru 1. Clădire special amenajată și dotată cu instrumente pentru efectuarea de observații astronomice, meteorologice, solare etc. Primul observator astronomic a fost construit la Alexandria (300 î. Hr.) din inițiativa lui Ptolemeu Soter. • Observator astronomic = instituție științifică special amenajată și dotată cu instrumente de observație a obiectelor și fenomenelor cerești. De regulă observator moderne sunt amplasate departe de centrele urbane, la mari altitudini, în zonele în care cerul este senin în cea mai mare parte a anului și perturbațiile atmosferice sunt minime. Cele mai mari o.a. din lume sunt în prezent: E.S.O. (European Southern Observatory) din Chile amplasat în deșertul Atacama, pe muntele Paranal (2.635 m alt.), dotat cu patru telescoape cu oglinzi de 8,2 m diametru plus alte trei telescoape secundare, mobile, care folosind interferometria, pot face observații și obține imagini echivalente cu cele ale unui telescop cu oglinda de 130 m diametru. Ul alt mare centru de o.a. se găsește în Hawaii, pe muntele Mauna Kea, la 4.200 m alt., dotat cu telescoape cu oglinzi până la 10 m diametru. De mare importanță sunt o.a. de la Paris (1667), Greenwich (1675) și Milano (1760). În România există o.s. la București (1908), Iași, Cluj-Napoca și Timișoara. vezi și telescop. 2. (MILIT.) Loc (special amenajat) de unde se execută observarea (2). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR2, -OÁRE, observatori, -oare, adjectiv Care observă; pătrunzător, perspicace. Una din creațiunile poetului nostru, în care s-a arătat variatul lui talent, ca observator psiholog, e incontestabil admirabila satiră «Liniștea». GHEREA, ST. Hristos I 230. Un alt epitrop, ceva mai observator, a fost de idee că băiatul este bun pentru școala de meserii. GALACTION, O. I 115. (În forma observatoriu) Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observatorul al poporului. RUSSO, S. 191. ♦ (Ieșit din uz) Ordin observator = sancțiune disciplinară constînd dintr-o mustrare făcută în scris unui salariat pentru neîndeplinirea unor sarcini. admonestare. • (Substantivat, m.) Persoană care vede, supraveghează sau scrutează ceva; delegat al unui guvern la conferințe internaționale, cu misiunea de a informa guvernul său despre cele discutate. – Variantă: observatóriu, -ie adjectiv Forme diferite ale cuvantului observator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR2, -OÁRE, observatori, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite. Notă observatoare. – Din limba franceza observateur, latina observator. Forme diferite ale cuvantului observator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBSERVATOR: OBSERVATOR2, -OĂRE, observatori, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite. Notă observatoare. – Din limba franceza observateur, latina observator. Forme diferite ale cuvantului observator: -oĂre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR2, -OÁRE I. adjectiv 1. care observă, scrutează. • cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător. 2. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite. II. substantiv masculin forme 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen. 2. cel care asistă la un eveniment fără a participa. III. substantiv masculin. 1. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma verb reflexiv:eun angajament. 2. militar care execută o misiune de observare (2). (< limba franceza observateur, latina observator) Forme diferite ale cuvantului observator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR1, observatoare, substantiv neutru Clădire amenajată special pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituție aflată în această clădire. Observatorul astronomic din București. ▭ Un eveniment important în istoria geodeziei ruse este înființarea observatorului astronomic de la Pulkovo. PROBL. geografie II 23. ♦ (De obicei urmat de determinări) Clădire, turn, instalație, adăpost de unde cineva poate să observe ce se întîmplă pe o mare distanță în jur și care servește și la adăpostirea personalului și a instrumentelor necesare pentru observație. Observator de artilerie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR, -OÁRE adjectiv 1. Care observă, scrutează. ♦ Perspicace, pătrunzător. 2. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli etc. săvârșite. // substantiv masculin și forme Cel care are misiunea să observe ceva, să urmărească ceva. ♦ Persoană oficială desemnată de un stat sau de o organizație pentru a asista la lucrările unei conferințe sau ale unor organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma verb reflexiv:eun angajament. ♦ Militar care execută o misiune de observare (2). [conform limba franceza observateur, latina observator]. Forme diferite ale cuvantului observator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR1 observatoare, substantiv neutru 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată și dotată cu instrumente pentru observații științifice asupra corpurilor cerești, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în această clădire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare observației. – Din latina observatorium, limba franceza observatoire, germana Observatorium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR1, observatoare, substantiv neutru 1. (Mai ales în sintagma observator astronomic) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în această clădire. 2. Loc, amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare observației. – Din latina observatorium, limba franceza observatoire, germana Observatorium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR2, -OÁRE (< limba franceza , latina) adjectiv, substantiv 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care are misiunea de a observa, de a urmări ceva. 2. S. m. (Dr.) Reprezentare a unui stat sau a unei organizații internaționale la conferințe, ședințe, sesiuni etc. ale unui organ internațional, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite dar, uneori, cu dreptul de a participa la discuții. Forme diferite ale cuvantului observator: -oÁre -bónț Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR1 observatoroáre n. 1) Instituție științifică care efectuează observații astronomice, geofizice și meteorologice și analizează rezultatele lor. 2) Clădire amenajată cu instalații speciale pentru observații. 3) Loc special amenajat la înălțime, de unde se pot face observații la o anumită distanță în juridic /<lat. observatorium, limba franceza observatoire Forme diferite ale cuvantului observator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR substantiv neutru 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în acest local. 2. (termen militar) Loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. [plural -oare. / conform limba franceza observoire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR1 substantiv neutru 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (termen militar) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. (< latina observatorium, limba franceza observatoire, germana Observatorium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru observator: *observatór, -oáre adjectiv Care observă, care e atent la toate: om, spirit observator. substantiv Care observă fenomenele, evenimentele: mariĭ poețĭ îs observatorĭ profunzĭ aĭ naturiĭ. Supraveghetor pin fabricĭ. Forme diferite ale cuvantului observator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBSERVATOR: OBSERVATOR adjectiv ager, clarvăzător, iscoditor, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livresc) penetrant, sagace, (figurat) ascuțit. (Un spirit observator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBSERVATÓR: OBSERVATÓR2 observatoroáre (observatoróri, observatoroáre) m. și forme Persoană care este însărcinată să observe, să supravegheze ceva. /<lat. observator, limba franceza observateure Forme diferite ale cuvantului observator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru observator: *observatór n., plural oare, și -óriŭ n. (latina științific observatorium). Stabiliment de observațiunĭ astronomice saŭ meteorologice. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru observator: observatór (persoană) substantiv masculin, adjectiv masculin, plural observatóri; forme singular și plural observatoáre, genitiv dativ singular articulat observatoárei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru observator: observatór1 adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural observatóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural observatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru observator: observatór2 (instituție) substantiv neutru, plural observatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru observator: observatór (astronomie) substantiv neutru, plural observatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBSERVATOR' OBSERVÁȚIEOBSERVAȚIONÁLOBSERVAȚIÚNEobservatívOBSERVATÓROBSERVATÓRIUOBSERVATORIULOBSERVEROBSÉSIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL observator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului observator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OBSERVATÓR1 observatoroáre n. Un spirit observator. Un spirit observator. OBSERVATÓR2 observatoroáre observatoróri, observatoroáre m. |
GRAMATICA cuvântului observator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului observator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul observator poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE observator? Vezi cuvântul observator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul observator?[ ob-ser-va-tor ] Se pare că cuvântul observator are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL observator Inţelegi mai uşor cuvântul observator dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeAstronomic = instituție științifică special amenajată și dotată cu instrumente de observație a obiectelor și fenomenelor cerești ♦ Ieșit din uz Ordin observator = sancțiune disciplinară constînd dintr-o mustrare făcută în scris unui salariat pentru neîndeplinirea unor sarcini |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL observator |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i plesni sau a-i crăpa cuiva obrazul de rușine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul observator are forma: observatóri
