 | as |
|
| Obstrucţie [ ob-struc-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU obstrucţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obstructie în mai multe dicționareDefinițiile pentru obstructie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBSTRUCȚIE: OBSTRÚCȚIE, obstrucții, substantiv feminin 1. (medicină) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. • Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; prin extensie opoziție înverșunată. ♦ Act neregulamentar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce să o joace. ♦ Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. – Din limba franceza obstrucion, latina obstructio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBSTRUCȚIE: OBSTRÚCȚIE, obstrucții, substantiv feminin 1. (medicină) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. • Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; prin extensie opoziție înverșunată. ♦ Act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce sa o joace. ♦ Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. – Din limba franceza obstruction, latina obstructio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBSTRUCȚIE: OBSTRÚCȚIE substantiv feminin 1. Astupare, gâtuire a unui canal, a unui vas de sânge, oprind sau împiedicând astfel circulația normală a substanțelor din organism; ocluzie, obliterație. 2. Manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (Sport) Manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ♦ Acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. [Gen. -iei, variantă obstrucțiune substantiv feminin / < limba franceza obstruction, conform limba rusă obstrukțiia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBSTRUCȚIE: OBSTRÚCȚIE substantiv feminin 1. (medicină) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. • acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< limba franceza obstruction, latina obstructio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBSTRUCȚIE: OBSTRÚCȚIE obstructiei forme 1) medicina Astupare parțială sau totală a unui canal anatomic tubular (trahee, bronhie, intestin etc.); ocluzie; obliterație. 2) Tactică de luptă folosită în parlament de partidele și fracțiunile politice, cu scopul de a împiedica sau de a paraliza dezbaterile sau adoptarea unor hotărâri prin discursuri interminabile. 3) sport Acțiune neregulamentară asupra adversarului. [G.-D. obstrucției] /<fr. obstruction, latina obstructio, obstructieonis Forme diferite ale cuvantului obstructie: obstructiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBSTRUCȚIE: OBSTRÚCȚIE, obstrucții, substantiv feminin 1. Oprire, întrerupere a circulației normale a substanțelor din organism prin astuparea (parțială sau totală a) unor canale sau vase. Obstrucția ficatului. Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală; (popular) încurcătură de mațe. 2. Tactică de luptă folosită în parlamentele burgheze pentru a împiedica prin toate mijloacele desfășurarea unei discuții sau luarea unei hotărîri; prin extensie opoziție înverșunată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obstrucție: obstrúcție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat obstrúcția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat obstrúcției; plural obstrúcții, articulat obstrúcțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obstrucție: obstrúcție (-ți-e) substantiv feminin, articulat obstrúcția (-ți-a), genitiv dativ articulat obstrúcției; plural obstrúcții, articulat obstrúcțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru obstrucție: obstrucți(un)e forme 1. medicină stagnarea umorilor cauzată prin astuparea vaselor; 2. figurat opozițiune, piedică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBSTRUCȚIE: OBSTRUCȚIE substantiv (medicina) astupare, înfundare, obliterare, obliterație, ocluziune. (obstructie ureterului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBSTRUCTIE' OBSTRUÁOBSTRUÁNTOBSTRUÁREOBSTRUÁTOBSTRÚCȚIEOBSTRUCȚIONÁobstrucționálobstrucționáreOBSTRUCȚIONÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OBSTRUCȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obstrucţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OBSTRÚCȚIE obstrucȚiei forme 1 medicina Astupare parțială sau totală a unui canal anatomic tubular trahee, bronhie, intestin etc. Obstruction, latina obstructio, obstrucȚieonis. ObstrucȚie ureterului. |
GRAMATICA cuvântului OBSTRUCȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obstrucţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OBSTRUCȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE obstrucţie? Vezi cuvântul obstrucţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obstrucţie?[ ob-struc-ţi-e ] Se pare că cuvântul obstrucţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL OBSTRUCȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul obstrucţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală; popular încurcătură de mațe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OBSTRUCȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se alege brânza sau urda din zer?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul obstrucție are forma: obstrúcții
