 | as |
|
| Onorific [ o-no-ri-fic ] VEZI SINONIME PENTRU onorific PE ESINONIME.COM definiția cuvântului onorific în mai multe dicționareDefinițiile pentru onorific din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONORIFIC: ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adjectiv 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din limba franceza honorifique, latina honorificus. Forme diferite ale cuvantului onorific: onorific-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONORIFIC: ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adjectiv 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din limba franceza honorifique, latina honorificus. Forme diferite ale cuvantului onorific: onorific-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONORIFIC: ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -e, adjectiv 1. Care aduce onoruri; făcut, acordat în semn de cinste, de onoare, de respect, de considerație față de cineva. Titlu onorific. 2. Care aduce onoare, cinste, fără a produce un profit material. Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I 342. 3. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; de onoare. Membru onorific. Președinte onorific.. Forme diferite ale cuvantului onorific: onorific-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORIFIC: ONORÍFIC, -Ă adjectiv 1. (despre titluri, distincții, funcții etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material. • care îndeplinește o funcție fără a fi retribuit. 2. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație. (< limba franceza honorifique, latina honorificus) Forme diferite ale cuvantului onorific: onorific-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ONORIFIC: ONORÍFIC onorificcă (onorificci, onorificce) 1) (despre titluri, funcții etc.) Care conferă onoare (fără avantaje materiale); acordat în semn de onoare (fără a fi retribuit). 2) (despre persoane) Care deține un titlu sau exercită o funcție fără retribuție; de onoare. /<fr. honorifique, latina honorificus Forme diferite ale cuvantului onorific: onorificcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru onorific: *onorífic, -ă adjectiv (latina honoríficus, despre honor, onoare, și fácere, a face). Onorar, care face onoare pin persoana luĭ: membru onorific. Care procură onorurĭ (dar nu leafă): titlu onorific. adverb În mod onorific: a funcționa onorific. Forme diferite ale cuvantului onorific: onorific-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORIFIC: ONORÍFIC, -Ă adjectiv 1. Care aduce o distincție, onoruri, fără însă a atrage după sine avantaje sau profituri materiale. 2. Căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație; de onoare. [< limba franceza honorifique]. Forme diferite ale cuvantului onorific: onorific-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onorific: onorífic adjectiv masculin, plural onorífici; forme singular onorífică, plural onorífice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onorific: onorífic adjectiv masculin, plural onorífici; forme onorífică, plural onorífice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru onorific: onorific a. ce procură onoruri: titlu onorific. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ONORIFIC' ONORÁRIUONORÁTonorătóronorézONORÍFIConorificénțăOnos/eONOSERISONOSMA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ONORIFIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului onorific dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ONORÍFIC onorificcă onorificci, onorificce 1 despre titluri, funcții etc. |
GRAMATICA cuvântului ONORIFIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului onorific. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ONORIFIC poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE onorific? Vezi cuvântul onorific desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul onorific?[ o-no-ri-fic ] Se pare că cuvântul onorific are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ONORIFIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Funie de ceapă sau de usturoi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
