eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție onorariu


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Onorariu [ o-no-ra-riu ]
VEZI SINONIME PENTRU onorariu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului onorariu în mai multe dicționare

Definițiile pentru onorariu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONORARIU:
ONORÁRIU, onorarii, substantiv neutru Plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiune liberă intelectuală (avocat, medic etc.). La plecare, nu verb reflexiv:u să primească onorariul. C. PETRESCU, Î. II 244. Deocamdată nici onorariul pentru procesul divorțului nu i l-a achitat. REBREANU, R. II 47.

– Variantă: onorár substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ONORARIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONORARIU:
ONORÁRIU, onorarii, substantiv neutru Plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Variante: onorár substantiv neutru]

– Din limba franceza honoraire, latina honorarium.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ONORARIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONORARIU:
ONORÁRIU, onorarii, substantiv neutru Sumă de bani dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Variante: onorár substantiv neutru]

– Din limba franceza honoraire, latina honorarium.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ONORARIU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORARIU:
ONORÁRIU substantiv neutru Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adjectiv vezi onorar. [pronume -riu, variantă onorar substantiv neutru / conform limba franceza honoraires, latina honorarium].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme



ONORARIU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORARIU:
ONORÁRIU substantiv neutru plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu o anumită profesiune (avocat, medic etc.). (< limba franceza honoraires, latina honorarium)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ONORARIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ONORARIU:
ONORÁRIU onorariui n. Retribuție pentru o muncă intelectuală (efectuată, mai ales, în afara muncii de bază). [silabe -riu] /<fr. honoraire, latina honorarium
Forme diferite ale cuvantului onorariu: onorariui

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

onorariu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onorariu:
onoráriu (retribuție) substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat onoráriul; plural onorárii, articulat onoráriile (silabe -ri-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

onorariu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onorariu:
onoráriu (retribuție) [riu pronume riu] substantiv neutru, articulat onoráriul; plural onorárii, articulat onoráriile (-ri-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

onorariu
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru onorariu:
onorariu, onorarii substantiv neutru (argoul lumii interlope) pradă, rezultatul unei infracțiuni.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ONORARIU'
ONORABILITÁTEONORÁNTONORÁROnorareONORÁRIUONORÁTonorătóronorézONORÍFIC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL onorariu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului onorariu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ONORÁRIU onorariui n.



GRAMATICA cuvântului onorariu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului onorariu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul onorariu poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul onorariu sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul onorariu are forma: onorárii

CUM DESPART ÎN SILABE onorariu?
Vezi cuvântul onorariu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul onorariu?
[ o-no-ra-riu ]
Se pare că cuvântul onorariu are patru silabe



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A pune o vorbă sau un cuvânt bună pentru cineva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a aplica amprenta digitală în loc de iscălitură
prelungire a dreptei care unește polii pământului până la intersecția cu sfera cerească
a interveni pentru cineva, a susține pe cineva
printre; dintre
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app