 | as |
|
| Opoziţie [ o-po-zi-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU opoziţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului opozitie în mai multe dicționareDefinițiile pentru opozitie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OPOZIȚIE: OPOZÍȚIE, opoziții, substantiv feminin I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. • Locuţiune adverbiala În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. • locuțiune verbala A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (filozofie) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție a două corpuri cerești care, privite de pe pământ, se găsesc pe bolta cerească diametral opuse. 5. (juridic) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri în fața aceleiași instanțe, în cazul când hotărârea a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (lingvistică) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului aflat la putere; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere. [Variante: (învechit) opozițiúne substantiv feminin] – Din latina oppositio, -onis, limba franceza opposition, germana Opposition. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPOZIȚIE: OPOZÍȚIE, opoziții, substantiv feminin I. 1. Raportul dintre două lucruri sau situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. vezi antiteză. Opoziția dintre idealism și materialism în filozofie. • Locuţiune adverbiala În opoziție cu = spre deosebire de... În opoziție cu metafizica, dialectica demonstrează caracterul necesar al revoluției, subordonarea ei unor legi obiective tot atît de stricte ca și cele ale evoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/6. 2. Împotrivire, rezistență, opunere. Ceea ce caracterizează leninismul este conținutul său profund creator, dialectic, opoziția sa neîmpăcată față de orice dogmatism. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 3. 3. Poziția a două corpuri astrale care se găsesc pe bolta cerească diametral opuse privite de pe pămînt. 4. (juridic; în vechea organizare judecătorească) Cale ordinară de atac în fața aceleiași instanțe care ă dat o hotărîre în lipsă. II. (În țările capitaliste cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului la putere; politica pe care o face acest grup față de partidul la putere. Mie îmi este indiferent dacă sînt din partidul nostru sau din opoziție. C. PETRESCU, C. vezi 108. Mai mulți guvernamentali imputau opoziției că încurajează pe răufăcători. REBREANU, R. II 22. Acesta se afla în toiul unei discuții, comenta un eșec al opoziției la niște alegeri. BASSARABESCU, substantiv neutru 171.- Variantă: (învechit) opozițiúne (ODOBESCU, S. III 29) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OPOZIȚIE: OPOZÍȚIE, opoziții, substantiv feminin I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. • Locuţiune adverbiala În opoziție cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistență. • locuțiune verbala A face opoziție = a se opune, a se împotrivi. 3. (filozofie) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau între două judecăți, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte. 4. Poziție momentană a doi aștri care se află (aproximativ) pe aceeași direcție cu Pământul, de o parte și de cealaltă a acestuia. 5. (juridic) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri. ♦ Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care a fost dată în lipsa părților. ♦ Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită. 6. (lingvistică) Diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. II. (În țările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea față de cei aflați la putere. [Variante: (învechit) opozițiúne substantiv feminin] – Din latina oppositio, -onis, limba franceza opposition, germana Opposition. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OPOZIȚIE: OPOZÍȚIE substantiv feminin I. 1. Raport care se stabilește între două lucruri sau două situații opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau judecăți, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferență (fonetică) între două unități lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziție pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el și Soare; poziția a două corpuri cerești care se află la o distanță de 180 de grade pe bolta cerească unul față de celălalt. II. (În țările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (prin extensie) politică pe care o practică acest grup. [Gen. -iei, variantă opozițiune substantiv feminin / conform limba franceza opposition, limba rusă opozițiia, latina oppositio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru opoziție: opoziți(un)e forme 1. piedecă, greutate ce se pune: a face opozițiune unei căsătorii; 2. juridic piedecă legală ce se pune la execuțiunea unui act, unei proceduri: a face opozițiune la o vânzare, la plata unei sume; 3. deosebire însemnată în modul de a fi, de a cugeta, de a lucra între două persoane: opozițiune de caractere; 4. partidul celor ce combat politica guvernului; 5. figură de retorică prin care se unesc două idei ce par contradictorii: o nebună înțelepciune; 6. în pictură: contrast de umbre și de colori; 7. Astr. pozițiunea unui astru când pământul se află între el și soare: luna plină e în opozițiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OPOZIȚIE: OPOZÍȚIE substantiv feminin I. 1. raport dintre două lucruri sau situații opuse, contrare; contrast. • raport de excludere între două noțiuni sau judecăți. • diferență cu valoare funcțională între două unități lingvistice. 2. împotrivire, opunere. 3. poziție a unui astru când Pământul se află între el și Soare; (prin extensie) poziție a două corpuri cerești diametral opuse pe bolta cerească. II. grup politic potrivnic partidului care se află la putere; (prin extensie) politica practicată de acest grup. (< limba franceza opposition, latina oppositio, germana Opposition) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru OPOZIȚIE: OPOZÍȚIE substantiv feminin (conform limba franceza opposition, latina oppositto, germana Opposition, limba rusă opoziția): diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. În concepția structuralistă, prin o. se înțelege unitatea fundamentală a unui sistem lingvistic, formată din doi termeni, unul pozitiv și altul negativ. De obicei se spune că în limbă avem de-a face cu tot felul de o. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OPOZIȚIE: OPOZÍȚIE opozitiei forme 1) Raport dintre lucruri sau situații care coexistă opunându-se. 2) Relație dintre persoane cu idei sau interese opuse. 3) Grup de persoane care se opun majorității. 4) Grup sau partid politic care se opune partidului aflat la putere. [G.-D. opoziției; silabe -ți-e] /<lat. oppositio, opozitieonis, limba franceza opposition, germana Opposition Forme diferite ale cuvantului opozitie: opozitiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OPOZIȚIE: OPOZIȚIE s. 1. contrast. (Un raport de opozitie izbitoare între...) 2. antiteză. (Relații de opozitie.) 3. împotrivire, opunere, rezistență, (învechit) împoncișare, împotriveală, potrivire, potrivnicie, pricinuire. (A întîmpina o dîrză opozitie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru opoziție: opozíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat opozíția (-ți-a), genitiv dativ articulat opozíției; plural opozíții, articulat opozíțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru opoziție: opozíție substantiv feminin poziție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OPOZITIE' OPOZABILITÁTEOPOZÁNTopozántăOPOZÍTOPOZÍȚIEOPOZIȚIONÁLopoziționísmOPOZIȚIONÍSTOPOZIȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL opoziție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului opoziție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OPOZÍȚIE opoziției forme 1 Raport dintre lucruri sau situații care coexistă opunându-se. Oppositio, opozițieonis, limba franceza opposition, germana Opposition. Un raport de opoziție izbitoare între. Relații de opoziție. A întîmpina o dîrză opoziție. |
GRAMATICA cuvântului opoziție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului opoziție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul opoziție poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE opoziţie? Vezi cuvântul opoziţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul opoziţie?[ o-po-zi-ţi-e ] Se pare că cuvântul opoziţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL opoziție Inţelegi mai uşor cuvântul opoziție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= în contrast cu locuțiune verbala A face opoziție = a se opune, a se împotrivi Locuţiune adverbiala În opoziție cu = spre deosebire de = în contrast cu locuțiune verbala A face opoziție = a se opune, a se împotrivi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL opoziție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma standard de viață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul opoziție are forma: opozíții
