 | as |
|
| Oralitate [ o-ra-li-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU oralitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oralitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru oralitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORALITATE: ORALITÁTE substantiv feminin 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor, cât și în narațiunea propriu-zisă; ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (juridic în sintagma) Principiul oralității = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. – Oral + sufix -itate. conform italiana oralitá. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORALITATE: ORALITÁTE substantiv feminin 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, datorită caracterului spontan și viu al dialogurilor care notează particularitățile vorbirii personajelor și al narațiunii propriu-zise. ♦ Ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (juridic în sintagma) Principiul oralității = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. – Oral + sufix -itate. conform italiana oralitá. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ORALITATE: ORALITATE substantiv feminin (< oral + sufix -itate, conform italiana oralità): 1. calitate a stilului unei opere beletristice de a părea vorbit, de a folosi elemente de limbă vorbită, dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor, cât și în narațiunea propriu-zisă a autorului. 2. ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu de fiecare zi. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORALITATE: ORALITÁTE substantiv feminin 1. ansamblu de particularități specifice limbii vorbite. 2. calitate a stilului unei scrieri de a se baza pe oralitate (1). 3. (juridic) principiu în temeiul căruia dezbaterea unui litigiu se desfășoară oral. 4. (psihan.) stadiu inițial al dezvoltării libidinale, având ca zonă erogenă cavitatea bucală. (< italiana oralità) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORALITATE: ORALITÁTE substantiv feminin Calitatea unui stil sau a unei scrieri beletristice de a fi orale; ansamblu de particularități ale limbii vorbite. ♦ Însușirea, calitatea de a fi oral, vorbit. ♦ (juridic) Principiul oralității = principiu în dreptul procesual potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. [< oral + -itate, conform italiana oralità]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORALITATE: ORALITÁTE forme 1) Caracter oral. 2) Ansamblu de proprietăți stilistice ale limbii vorbite, ale graiului viu. 3) juridic Principiu al dreptului procedural, potrivit căruia dezbaterile judiciare și pronunțarea sentinței se fac oral la ședința de judecată. oralitateea procesului. /oral + sufix oralitateitate Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORALITATE: ORALITÁTE substantiv feminin Calitatea stilului de a fi oral; ansamblul de particularități ale graiului viu; limbă vorbită. Ion Slavici introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. VIANU, A. P. 119. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oralitate: oralitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat oralității Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oralitate: oralitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat oralitắții Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORALITATE' ORÁJorájnițăORAJÓSORÁLORALITÁTEORANORẤNDORẤNDĂORÂNDÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oralitate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oralitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Oralitateea procesului. /oral + sufix oralitateitate. |
GRAMATICA cuvântului oralitate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oralitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oralitate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oralitate? Vezi cuvântul oralitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oralitate?[ o-ra-li-ta-te ] Se pare că cuvântul oralitate are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL oralitate Inţelegi mai uşor cuvântul oralitate dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeJuridic în sintagma Principiul oralității = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal Juridic în sintagma Principiul oralității = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal ♦ juridic Principiul oralității = principiu în dreptul procesual potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gura aurită!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
