eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție orandui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Orândui [ o-rân-du-i ]
VEZI SINONIME PENTRU orândui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului orandui în mai multe dicționare

Definițiile pentru orandui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a orândui
Verbul: a orândui (forma la infinitiv)
A orândui conjugat la timpul prezent:
  • eu orânduiesc
  • tu orânduiești
  • el ea orânduiește
  • noi orânduim
  • voi orânduiți
  • ei ele orânduiesc
VEZI VERBUL a orândui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORÂNDUI:
ORÂNDUÍ, orânduiesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja.

2. tranzitiv A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a învesti.

3. tranzitiv (învechit și popular) A decide, a fixa, a stabili.
♦ (Rar) A porunci, a ordona.

4. tranzitiv (învechit și popular) A pune la cale; a pregăti.

– Din limba slavă (veche) urenditi.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ORÂNDUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORÂNDUI:
ORÂNDUÍ, orânduiesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja.

2. tranzitiv A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a învesti.

3. tranzitiv (învechit și popular) A decide, a fixa, a stabili.
♦ (Rar) A porunci, a ordona.

4. tranzitiv (învechit și popular) A pune la cale; a pregăti.

– Din limba slavă (veche) urenditi.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ORÂNDUI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ORÂNDUI:
ORÂNDUÍ verb vezi comanda, curăța, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hotărî, învesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, strânge.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

orândui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orândui:
orânduí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele orânduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea orânduiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural orânduiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

orândui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orândui:
orânduí (a orandui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele orânduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea orânduiá; conjunctiv prezent 3 să orânduiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'ORANDUI'
orândăríeORÂNDÁȘORÂNDATÓRorânduealăORÂNDUÍORÂNDUIÁLĂORÂNDUÍREORÂNDUÍTorânduitoáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orândui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orândui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Și-a orândui situația neclară.
Și-a orândui niște treburi.
Așa a orândui Dumnezeu.
Orânduí a orândui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele orânduiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea orânduiá; conjunctiv prezent 3 să orânduiáscă.

GRAMATICA cuvântului orândui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orândui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orândui poate fi: