 | as |
|
| Oraş [ o-raş ] VEZI SINONIME PENTRU oraş PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oras în mai multe dicționareDefinițiile pentru oras din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ORAȘ: ORÁȘ (< limba maghiară) substantiv neutru 1. Formă complexă de așezare umană, având dimensiuni variabile și multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție politico-administrativă, industrială, comercială și culturală; construcțiile sunt grupate în ansambluri arhitectonice și organizate în zone cu utilizări bine definite (industriale, comerciale, administrative, de locuințe etc.); exercită o mare influență economică și organizatorică asupra zonei înconjurătoare. Primele oras au apărut în milen. 7-1 î. Hr. în Mesopotamia, Palestina, Egipt, China etc. (cea mai veche așezare urbană din lume este considerat Ierihonul, milen. 7 î. Hr.). Au cunoscut o mare dezvoltare în Grecia antică și în Imp. Roman. În perioada destrămării sclavagismului și al începutul Evului Mediu, în Europa apuseană a avut loc un proces de ruralizare a o., spre deosebire de răsăritul Europei, unde au continuat să se dezvolte. Începând din secolul 10, oras au cunoscut o nouă etapă în dezvoltarea lor economică, politică și culturală. În epoca modernă și contemporană oras s-au dezvoltat rapid, ajungând să cuprindă, în țările avansate din punct de vedere industrial, c. 50-80% din întreaga populație a țării. Pe teritoriul României, oras au apărut în secolul 7-6 î. Hr., sub forma coloniilor grecești (Histria, Tomis, Callatis), apoi în Dacia romană (Apulum, Napoca, Potaissa ș.a.) în secolul 1-3 despre Hr. După o perioadă de decădere în timpul migrației populațiilor, oras au reapărut în Evul Mediu, dezvoltându-se în jurul curților domnești, al centrelor militare fortificate, la încrucișarea drumurilor comerciale. Începutul secolul 19 marchează o nouă fază în dezvoltarea urbanistică a țării. În secolul 20, oras au cunoscut o puternică dezvoltare economică, demografică, urbanistică, culturală. În prezent (2001), în România există 265 orașe (față de 142 în 1930, 148 în 1950 și 184 în 1966), dintre care 94, mai mari și cu funcții complexe, au rangul de municipiu. Orașele României au o repartiție teritorială diversă, fiind dezvoltate pe toate treptele de relief, de pe țărmul Mării Negre până la peste 1.000 m alt. Ca mărime, unul (Capitala) are în jur de 2 termen militar, șapte au peste 300.000, patru între 200.000 și 300.000, 12 de la 100.000 la 200.000, 84 între 20.000 și 100.000, celelalte având sub 20.000 locuțiune Aproape toate au funcții diversificate și, ca urmare a procesului de sistematizare și remodelare urbană, au dobândit un aspect urbanistic modern, înglobând, totodată, construcțiile și ansamblurile arhitectonice valoroase din trecut. • Dr. Oras deschis vezi deschis. Oras liber vezi liber. ♦ P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 2. Populația, locuitorii unui oraș (1). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORAȘ: ORÁȘ, orașe, substantiv neutru 1. Așezare omenească importantă, cu populație numeroasă, cu întreprinderi și instituții, care constituie un centru industrial, comercial, cultural, politic și administrativ. Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată Sub cerul țării înstelat? Frunză, Z. 40. Nu-i drăguț frumos c-al meu, Nici în sat, nici în oraș. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 30. Oraș deschis vezi deschis. • locuțiune adjectiv (în opoziție cu de țară) De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile orașului. Marfă de oraș. (expresie) Haine de oraș = a) (spre deosebire de haine de seară, de sărbătoare) haine mai bune decît cele de lucru și mai proaste decît cele de gală; b) haine orășenești, croite după moda de la oraș. 2. (Prin restricție) Partea centrală a unui oraș (1); centru. Ieșiră din gară și o luară pe jos pe bulevard spre oraș. REBREANU, R. II 224. 3. Locuitorii unei astfel de așezări. Orașul rîde și petrece, Huiește-n chihot. BENIUC, vezi 34. Orașul întreg, măria-ta, Expiră în durerea morții. ALECSANDRI, T. II 179. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORAȘ: ORÁȘ, orașe, substantiv neutru 1. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe. • locuțiune adjectiv De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș. • Haine de oraș = a) haine mai bune decât cele de lucru; b) haine orășenești, croite după moda de la oraș. 2. P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 3. Populația, locuitorii unui oraș (1). – Din limba maghiară város. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oraș: oráș (oráșe), substantiv neutru – Urbe, tîrg, cetate. în limba maghiara város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), conform limba sârbă, Hristos varoš, albaneză varroš, limba neogreacă βαρόσι. – derivat orășan, substantiv masculin (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adjectiv (de oraș); orășenește, adverb (ca la oraș); orășancă, substantiv feminin (locuitoare a orașului); orășenime, substantiv feminin (lume de la oraș); orăsnic (variantă orăjnic), substantiv masculin (titlu dat odinioară, în secolul XVII, armașului în Moldova), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană. Forme diferite ale cuvantului oras: oráșe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORAȘ: ORÁȘ, orașe, substantiv neutru 1. Formă complexă de așezare umană, având multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție administrativă, industrială, comercială, politică și culturală; urbe. • locuțiune adjectiv De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraș. • Haine de oraș = a) haine mai bune decât cele de lucru; b) haine croite după moda de la oraș. 2. P. restr. Partea centrală a unui oraș (1); centru. 3. Populația, locuitorii unui oraș (1). – Din limba maghiară város. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORAȘ: ORÁȘ orase n. 1) Localitate de mari dimensiuni, centru administrativ, industrial, comercial și cultural. 2) Partea centrală a unei astfel de localități (în raport cu periferiile). • A pleca în oras a se duce în centrul orașului. 3) Populația unei astfel de localități. /<ung. város Forme diferite ale cuvantului oras: orase Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORAȘ: ORAȘ s. 1. (livresc) cetate, citadelă, urbe, (învechit) politie, tîrg, (grecism învechit) horă. (Un mare oras.) 2. centru, (popular) tîrg. (Mă duc puțin în oras, cu prietenii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oraș: oraș n. 1. adunarea unui mare număr de case rânduite pe uliți; 2. locuitorii orașului: tot orașul e în fierbere. [Ung. VÁROS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Orăș: Orăș, -a, -ani, -eni etc vezi Rus III 1. Forme diferite ale cuvantului oras: oras-a -ani -eni Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oraș: oráș substantiv neutru, plural oráșe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oraș: oráș substantiv neutru, plural oráșe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORAS' ORÁNZorăpăíORÁRORÁRIUORÁȘOraș/aOrășanuOrăscuORĂȘEÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oraș Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oraș dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORÁȘ orașe n. • A pleca în oraș a se duce în centrul orașului. Un mare oraș. Mă duc puțin în oraș, cu prietenii. Un mare oraș. |
GRAMATICA cuvântului oraș? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oraș. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oraș poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE oraş? Vezi cuvântul oraş desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oraş?[ o-raş ] Se pare că cuvântul oraş are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL oraș Inţelegi mai uşor cuvântul oraș dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv în opoziție cu de țară De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile orașului Expresie Haine de oraș = a spre deosebire de haine de seară, de sărbătoare haine mai bune decît cele de lucru și mai proaste decît cele de gală; b haine orășenești, croite după moda de la oraș locuțiune adjectiv De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc Haine de oraș = a haine mai bune decât cele de lucru; b haine orășenești, croite după moda de la oraș locuțiune adjectiv De oraș = care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc Haine de oraș = a haine mai bune decât cele de lucru; b haine croite după moda de la oraș |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oraș |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nebun de legat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oraș are forma: oráșe
