 | as |
|
| Oratoriu [ o-ra-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU oratoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oratoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru oratoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORATÓRIU: ORATÓRIU, oratorii, substantiv neutru 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali; (prin restricție) cantată. Oratoriile de Bach. 2. (Învechit) Mic edificiu sau încăpere, separată sau făcînd parte dintr-o locuință, destinată să servească drept loc de rugăciune; paraclis. Oratoriul este într-un turn mic. Are numai o fereastră cu gratii. NEGRUZZI, S. III 430. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORATÓRIU: ORATÓRIU1, oratorii, substantiv neutru 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (învechit) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din latina oratorium. conform italiana oratorio, limba franceza oratoire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORATÓRIU: ORATÓRIU1, oratorii, substantiv neutru 1. Compoziție muzicală amplă, pentru cor, soliști și orchestră, destinată a fi interpretată în concert și care ilustrează o acțiune dramatică; p. restr. cantată. 2. (învechit) Capelă mică sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune fără acces public; paraclis. – Din latina oratorium. conform italiana oratorio, limba franceza oratoire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORATÓRIU: ORATÓRIU1 oratoriui n. 1) Compoziție muzicală de proporții, scrisă pe un libret cu subiect lirico-dramatic de natură religioasă sau, de cele mai multe ori, laică și interpretată de cor, soliști și orchestra simfonică. /<it., limba franceza oratorio Forme diferite ale cuvantului oratoriu: oratoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORATÓRIU: ORATÓRIU2 oratoriui n. 1) învechit Biserică mică într-un cimitir; paraclis; capelă. 2) învechit Loc dintr-o încăpere rezervat rugăciunii; capelă; paraclis. [silabe -riu] /<lat. oratorium, limba franceza oratoire Forme diferite ale cuvantului oratoriu: oratoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORATÓRIU: ORATÓRIU substantiv neutru lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru soliști, cor și orchestră. (< latina oratorium, italiana oratoriu, limba franceza oratoire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oratoriu: oratoriu n. 1. mică capelă particulară; 2. muzică specie de dramă lirică cu coprinsul religios. ║ a. oratoric. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oratoriu: oratóriu substantiv neutru [-ria pronume -riu], articulat oratóriul; plural oratórii, articulat oratóriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oratoriu: oratóriu2 [riu pronume riu] substantiv neutru, articulat oratóriul; plural oratórii, articulat oratóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oratoriu: oratóriu adjectiv masculin [-riu pronume -riu], forme oratórie (silabe -ri-e); plural m. și forme oratórii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oratoriu: oratóriu1 (învechit) [riu pronume riu] adjectiv masculin, forme oratórie (-ri-e); plural m. și forme oratórii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORATÓRIU: ORATÓRIU2, -IE, oratorii, adjectiv (învechit) Oratoric. – Din latina oratorius. Forme diferite ale cuvantului oratoriu: oratoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORATÓRIU: ORATÓRIU2, -IE, oratorii, adjectiv (învechit) Oratoric. – Din latina oratorius. Forme diferite ale cuvantului oratoriu: oratoriu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru oratoriu: oratoriu substantiv verbal PARACLIS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORATORIU' oratoriánORATÓRICORATORÍEORATORÍSMORATÓRIUorătúriOravițaORBORBĂCĂÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL oratoriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oratoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORATÓRIU1 oratoriui n. ORATÓRIU2 oratoriui n. |
GRAMATICA cuvântului oratoriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oratoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul oratoriu poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oratoriu? Vezi cuvântul oratoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oratoriu?[ o-ra-to-riu ] Se pare că cuvântul oratoriu are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL oratoriu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Oră siderală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oratoriu are forma: oratórii
