 | as |
|
| Orfan [ or-fan ] VEZI SINONIME PENTRU orfan PE ESINONIME.COM definiția cuvântului orfan în mai multe dicționareDefinițiile pentru orfan din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru orfan: orfán (orfánă), adjectiv – Copil fără (unul din) părinți. – Variante (învechit) și mr. oarfăn. limba neogreacă ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Gáldi 215) variantă și mr. din latina *orphanus (Candrea-Dens., 1274; REW 6105), conform italiana orfano, vezi limba franceza orfene, cat. orfe, portugheză orfăo. – derivat orfană, substantiv feminin (fată fără părinți); orfanotrofiu (variantă orfanotrofie), substantiv neutru (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, secolul XVII, învechit; orfelinat, substantiv neutru (casă de orfani), din limba franceza orphelinat. Forme diferite ale cuvantului orfan: orfánă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORFAN: ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adjectiv (Despre copii) Care și-a pierdut unul sau amîndoi părinții. Pe unicul copil – Petre – rămas orfan, îl luă sub ocrotire amiralul. BART, E. 321. Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan și lipsit de povățuirile și de dezmierdările părintești. ALECSANDRI, O. P. 14. • (Substantivat) Împărțeau bucățica de pine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși. CREANGĂ, A. 152. Forme diferite ale cuvantului orfan: orfan-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORFAN: ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din limba neogreacă orfanós, latina orphanus, -a, -um. Forme diferite ale cuvantului orfan: orfan-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORFAN: ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din limba neogreacă orfanós, latina orphanus, -a, -um. Forme diferite ale cuvantului orfan: orfan-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORFAN: ORFÁN orfană (orfani, orfane) și substantival (despre copii) Care a rămas fără părinți (fără ambii sau fără unul); sărman. orfan de tată. /<ngr. orfanós, latina orphanus Forme diferite ale cuvantului orfan: orfană Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORFAN: ORFAN adjectiv, substantiv (învechit și regional) sărac, sărman, (Maramures și prin vestul Transilvania) sărăndic, (învechit) orfelin. (Copil orfan.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orfan: !orfán adjectiv masculin, substantiv masculin, plural orfáni; adjectiv feminin, substantiv feminin orfánă, plural orfáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orfan: orfán adjectiv masculin, plural orfáni; forme singular orfánă, plural orfáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ORFAN' ORÉZOREZÁROREZĂRÍEOrfaORFÁNORFANÁLorfanotróficORFANOTROFÍEorfăurár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orfan Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orfan dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ORFÁN orfană orfani, orfane și substantival despre copii Care a rămas fără părinți fără ambii sau fără unul; sărman. Orfan de tată. Copil orfan. Copil orfan. |
GRAMATICA cuvântului orfan? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orfan. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orfan poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orfan? Vezi cuvântul orfan desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orfan?[ or-fan ] Se pare că cuvântul orfan are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL orfan |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie a cădea la învoială sau de acord?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul orfan are forma: orfáni
