eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție organic


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Organic [ or-ga-nic ]
VEZI SINONIME PENTRU organic PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului organic în mai multe dicționare

Definițiile pentru organic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
ORGANIC
   
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORGANIC:
ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adjectiv

1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.

2. Care are structura unui organism (1), constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil.
♦ Care rezultă din organizarea, din construcția însăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec.
♦ Fundamental.
♦ (Și adverb; despre relații, legături) Analog legăturii care unește părțile unui organism (1); indisolubil.

3. (Despre substanțe, materii etc.) Care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot etc.).
       • Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora.

– Din latina organicus, limba franceza organique.
Forme diferite ale cuvantului organic: organic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



ORGANIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORGANIC:
ORGÁNIC, -Ă, organici, -ce, adjectiv

1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.

2. Care are structura unui organism (1), constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil.
♦ Care rezultă din organizarea, din construcția însăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec.
♦ Fundamental.
♦ (Și adverb; despre relații, legături) Analog legăturii care unește părțile unui organism (1); indisolubil.

3. (Despre substanțe, materii etc.) Care este alcătuit din carbon și hidrogen, uneori și din alte elemente chimice (oxigen, azot etc.).
       • Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora.

– Din latina organicus, limba franceza organique.
Forme diferite ale cuvantului organic: organic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ORGANIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ORGANIC:
ORGÁNIC organiccă (organicci, organicce)

1) Care ține de un organ sau de un organism viu; propriu unui organ sau unui organism viu. Dereglare organiccă.

2) Care ține de organizarea internă a unor ansambluri; care prezintă un întreg; unitar. Lege organiccă. Unitate organiccă.

3) Care rezultă din structura internă a unui lucru; esențial; intrinsec.

4) (despre relații, legături) Care este asemănător relațiilor interne dintre părțile componente ale unui organism; care este analog legăturii dintre părțile unui organism; indisolubil. Legătură organiccă.

5) (despre substanțe, materii etc.) Care a rezultat din descompunerea organismelor vegetale și animale.
       • Chimie organiccă compartiment al chimiei care studiază hidrocarburile și derivatele lor. /<lat. organicus, limba franceza organique
Forme diferite ale cuvantului organic: organiccă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ORGANIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORGANIC:
ORGÁNIC, -Ă, organici, -e, adjectiv

1. Care ține de structura, de esența unui organism sau a unui organ; care se referă la organism. Viață organică. Boală organică.
       • figurat Moții își iubesc munții cu o dragoste organică. BOGZA, Ț. 21.

2. (Despre substanțe) Care este alcătuit din carbon, hidrogen, uneori și alte elemente (oxigen, azot, sulf, halogeni).
       • Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora.
Forme diferite ale cuvantului organic: organic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ORGANIC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORGANIC:
ORGÁNIC, -Ă adjectiv

1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism.
♦ Unitar, inseparabil.
♦ (figurat) Care se referă la constituția, la structura unei lucrări, a unui tratat etc.

2. Care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor.
♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. [conform limba franceza organique, latina organicus].
Forme diferite ale cuvantului organic: organic-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ORGANIC
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORGANIC:
ORGÁNIC, -Ă adjectiv

1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme.
       • unitar, inseparabil.
       • (figurat) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat.

2. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor.
♦ chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. (< limba franceza organique, latina organicus)
Forme diferite ale cuvantului organic: organic-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

organic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru organic:
organic a.

1. prevăzut cu organe: vegetalele și animalele sunt ființe organice;

2. care atacă organele: boală organică;

3. privitor la organizațiune: Regulamentul organic, legi organice;

4. gramatică normal: organicul fapt pentru analogicul făcut;

5. extras din ființele organice: substanțe organice; chimie organică, cea care se ocupă cu substanțele organice.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ORGANIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORGANIC:
ORGANIC adjectiv

1. indisolubil, inseparabil, nedespărțit, neseparabil, unitar. (Un tot organic.)

2. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livresc) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri organic.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

organic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru organic:
orgánic adjectiv masculin, plural orgánici; forme singular orgánică, plural orgánice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

organic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru organic:
orgánic adjectiv masculin, plural orgánici; forme orgánică, plural orgánice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Organic
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Organic:
Organic ≠ anorganic, neorganic
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'ORGANIC'
ORGANDÍNORGÁNEORGANECTOMÍEORGANI-ORGÁNICorganiciánorganiciánăORGANICÍSMORGANICÍST

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Organic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului organic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ORGÁNIC organiccă organicci, organicce 1 Care ține de un organ sau de un organism viu; propriu unui organ sau unui organism viu.
Dereglare organiccă.
Lege organiccă.
Unitate organiccă.
Legătură organiccă.
       • Chimie organiccă compartiment al chimiei care studiază hidrocarburile și derivatele lor.
Un tot organic.
Prefaceri organic.

GRAMATICA cuvântului Organic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului organic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Organic poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Organic sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE organic?
Vezi cuvântul organic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul organic?
[ or-ga-nic ]
Se pare că cuvântul organic are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Organic
Inţelegi mai uşor cuvântul organic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora
Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora
Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile și derivații acestora
♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora
♦ chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Organic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nu glumă!?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a fi atent la ceva, a observa cu atenție ceva
a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva
cu adevărat, serios
articol a cărui funcțiune principală este să arate că obiectul denumit de substantivul pe care îl determină este cunoscut de vorbitor sau individualizat; articol definit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?