 | as |
|
| Oroare [ o-roa-re ] VEZI SINONIME PENTRU oroare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului oroare în mai multe dicționareDefinițiile pentru oroare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OROARE: OROARE s. 1. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, repulsie, scîrbă, silă, (livresc) repugnanță, (rar) nesuferire, (popular și fam.) lehamite, (învechit) urît, (popular figurat) saț. (Simte o oroare de neînvins pentru...) 2. groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, spaimă, teroare, (învechit și popular) oțărîre, (învechit și regional) scîrbă, (regional) înfricare, pălitură, (învechit) spăimîntare, spăimîntătură, (figurat) cutremur. (Fapta lui monstruoasă i-a produs oroare.) 3. grozăvie, monstruozitate, (popular) grozăvenie, (învechit și regional) strășnicie, (învechit) groznicie. (oroare faptei sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OROARE: OROÁRE, (2) orori, substantiv feminin 1. Sentiment de groază, de dezgust; repulsie, aversiune, scîrbă. Bolnav de o prea mare sensibilitate, poetul avea o oroare fizică de accesul altora de milă, de compătimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU, N. 57. Avea oroare de bărbații mici. REBREANU, I. 85. 2. Faptă sau vorbă care inspiră groază, repulsie; grozăvie. De ce să ne spunem orori în care nici unul nu crede. DEMETRIUS, C. 54. Oroare!... Capul zboară rostogolit departe Și corpul i se-nfige cu furie-n pămînt. MACEDONSKI, O. I 255. O, durerea de a spune ducă o dată asemenea orori. VLAHUȚĂ, O. A. III 97. Forme diferite ale cuvantului oroare: Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru oroare: *oroáre forme, plural orĭ (latina horror; limba franceza horreur, italiana orrore. vezi oribil, urdoare). Groază, înfiorare, mare frică: a te îngălbeni de oroare. Repulsiune violentă: a avea oroare de răŭ. Grozăvie, caracteru de a fi grozav: oroarea unuĭ incendiŭ. Faptă grozavă: ce oroare! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OROARE: OROÁRE, (2) orori, substantiv feminin 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din limba franceza horreur, latina horror, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OROARE: OROÁRE, (2) orori, substantiv feminin 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din limba franceza horreur, latina horror, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OROARE: OROÁRE substantiv feminin 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < limba franceza horreur, conform latina horror]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OROARE: OROÁRE substantiv feminin 1. dezgust, repulsie, groază. 2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. (< limba franceza horreur, latina horror) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oroare: oroáre (oróri), substantiv feminin – Groază. în franceză horreur sau italiana orrore. Forme diferite ale cuvantului oroare: oróri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oroare: oroáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat orórii; (fapte, obiecte) plural oróri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oroare: oroáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat orórii; (fapte) plural oróri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Oroare: Oroare ≠ deliciu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OROARE' ORNITOPTÉRORNITORÍNCORNITÓZĂORO3-OROÁREOROBANCHEORODEORODELoródnic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Oroare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului oroare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Simte o oroare de neînvins pentru. Fapta lui monstruoasă i-a produs oroare. Oroare faptei sale. |
GRAMATICA cuvântului Oroare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului oroare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Oroare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE oroare? Vezi cuvântul oroare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oroare?[ o-roa-re ] Se pare că cuvântul oroare are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Oroare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Loc geometric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul oroare are forma: oróri
