 | as |
|
| Pendulă [ pen-du-lă ] VEZI SINONIME PENTRU pendulă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pendula în mai multe dicționareDefinițiile pentru pendula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pendula (forma la infinitiv) A pendula conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PENDULĂ: PENDÚLĂ (< limba franceza , germană) substantiv feminin Ceasornic mare, mai ales de perete, al cărui mers este reglat de un pendul a cărui forță de mișcare este dată fie de un resort, fie de o greutate în cădere și care marchează timpul prin sunete; orologiu. Confecționat din materiale diverse (lemn, metal, marmură etc.), așezat uneori într-o cutie (din lemn, sticlă, metal etc.) a fost foarte răspândit în Europa, în secolul 18-19, ornamentația sa variind în funcție de stilul mobilierului. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PENDULA: PENDULÁ, pendulez, verb I. intranzitiv (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; prin generalizare (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ figurat (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PENDULA: PENDULÁ, pendulez, verb I. intranzitiv (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; prin generalizare (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ figurat (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PENDULA: PENDULÁ, pendulez, verb I. intranzitiv (Despre un pendul) A face mișcări oscilatorii (lente); prin extensie (despre alte lucruri) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; a se legăna, a se pleca într-o parte și într-alta; a oscila. (figurat) Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PENDULĂ: PENDÚLĂ, pendule, substantiv feminin Ceasornic, de obicei de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul. Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, N. 52. Toate pendulele de aur și de argint care se aflau în salon începură să bată miezul nopții în același timp. BOLINTINEANU, O. 252. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PENDULA: PENDULÁ verb intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru. • (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. • (figurat; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< italiana pendolare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pendulă: *péndulă forme, plural e (în franceză pendule [forme, după horloge, orologiŭ, care pe limba franceza e forme], despre latina péndula, péndulus, care e atîrnat. vezi pendul). Ceasornic de părete saŭ de masă regulat pin oscilațiunile unuĭ péndul. – Fals -úlă (după limba franceza ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PENDULA: PENDULA verb a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, (rar) a bascula, (învechit și regional) a (se) clăti, (regional) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pendulă: pendulă forme 1. greutate astfel suspendată încât, pusă în mișcare, să facă oscilațiuni regulate; 2. orologiu a cărui mișcare e regulată de o pendulă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PENDULĂ: PENDÚLĂ substantiv feminin Ceasornic mare de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul; pendul (3) [în DN]. [< limba franceza pendule]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PENDULĂ: PENDÚLĂ Ceas de perete a cărui funcționare este reglată de un pendul. [G.-D. pendulei] /<fr. pendule, latina pendulus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PENDULA: PENDULÁ verb I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (figurat) A fi nehotărât. [conform italiana pendolare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PENDULĂ: PENDÚLĂ substantiv feminin ceasornic mare de perete cu mișcare reglată de un pendul. (< limba franceza pendule) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pendula: pendulá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu penduléz, persoana a treia singular: el / ea și plural penduleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pendulă: pendúlă (ceas) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pendúlei; plural pendúle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pendulă: pendúlă (ceas) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pendúlei; plural pendúle Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pendula: pendulá (a pendula) verb, indicativ prezent 3 penduleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru pendulă: pendulă, pendule substantiv feminin 1. limbă. 2. penis. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PENDULĂ: PENDULĂ substantiv (învechit, în Moldova) ornic. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PENDULĂ: PENDÚLĂ substantiv feminin vezi pendul. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PENDULA: PENDULÁ verb vezi balansa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PENDULĂ: PENDÚLĂ substantiv feminin vezi pendul. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'PENDULA' pendénțăPENDENTÍVPENDÍNTEPENDÚLPENDULÁPENDULÁRPENDULÁREPENDULARÍSTpendularístă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PENDULĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pendulă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pendulá a pendulĂ verb, indicativ prezent 3 penduleáză. |
GRAMATICA cuvântului PENDULĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pendulă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PENDULĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pendulă? Vezi cuvântul pendulă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pendulă?[ pen-du-lă ] Se pare că cuvântul pendulă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PENDULĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gros în ori la ceafă sau cu ceafa groasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul pendula se conjugă: ei ele penduleáză
