eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție penitent


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Penitent [ pe-ni-tent ]
VEZI SINONIME PENTRU penitent PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului penitent în mai multe dicționare

Definițiile pentru penitent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PENITENT:
PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, substantiv masculin și forme, adjectiv

1. S. m. și forme Persoană care face penitență (1); pocăit.

2. Adj. Care aparține penitentului (1), de penitent.

– Din limba franceza pénitent, latina poenitens, -ntis.
Forme diferite ale cuvantului penitent: penitent-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PENITENT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PENITENT:
PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, substantiv masculin și forme, adjectiv

1. S. m. și forme Credincios care se supune penitenței (1).

2. Adj. Care aparține penitentului (1), de penitent.

– Din limba franceza pénitent, latina poenitens, -ntis.
Forme diferite ale cuvantului penitent: penitent-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

penitent
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru penitent:
*penitént, -ă adjectiv (latina páenitens, -éntis; limba franceza pénitent). Care face penitență, care se căĭește de păcate: un om penitent. Dedicat penitențeĭ: vĭață penitentă. S. m. și forme Un penitent.
Forme diferite ale cuvantului penitent: penitent-ă
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PENITENT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PENITENT:
PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care face penitență; cel care se căiește de păcate; pocăit. Mîinile iertării... se împreunară pe capul penitentei. GALACTION, O. I 203.
Forme diferite ale cuvantului penitent: penitent-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PENITENT, -Ă
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PENITENT, -Ă:
PENITÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [conform limba franceza pénitent, latina poenitens].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PENITENT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PENITENT:
PENITÉNT penitenttă (penitentți, penitentte) m. și forme Persoană supusă unei penitențe. /<fr. pénitent, latina poenitens, penitentntis
Forme diferite ale cuvantului penitent: penitenttă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PENITENT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PENITENT:
PENITÉNT, -Ă substantiv masculin forme cel care face penitență; pocăit. (< limba franceza pénitent, latina paenitens)
Forme diferite ale cuvantului penitent: penitent-Ă
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

penitent
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru penitent:
penitént adjectiv masculin, substantiv masculin, plural peniténți; adjectiv feminin, substantiv feminin peniténtă, plural peniténte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

penitent
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru penitent:
penitént substantiv masculin. adjectiv masculin, plural peniténți; forme singular peniténtă, plural peniténte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

penitent
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru penitent:
penitent a.

1. care se căiește;

2. care face penitență.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'PENITENT'
PENIȘOÁRĂPENÍȚĂpeníța-bungeáculuiPENITENCIÁRPENITÉNTPENITÉNȚĂPENITENȚIÁLpenitențiárPÉNNI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL penitent
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului penitent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PENITÉNT penitenttă penitentți, penitentte m.
Pénitent, latina poenitens, penitentntis.

GRAMATICA cuvântului penitent?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului penitent.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul penitent poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul penitent sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul penitent are forma: peniténți
  • single icon La singular substantivul penitent are forma: peniténtă
VEZI PLURALUL pentru penitent la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE penitent?
Vezi cuvântul penitent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul penitent?
[ pe-ni-tent ]
Se pare că cuvântul penitent are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tranzitiv popular; în expresie a bea tutun?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se îngrășa
în scurtă vreme, la scurt interval de timp în raport cu prezentul
a fuma
a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app