eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție penitenta


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Penitenţă [ pe-ni-ten-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU penitenţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului penitenta în mai multe dicționare

Definițiile pentru penitenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ:
PENITÉNȚĂ, penitențe, substantiv feminin

1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor și care constă mai ales în post și rugăciuni; canon, prin extensie privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva.

2. Pocăință.

– Din latina poenitentia, limba franceza pénitence, italiana penitenza.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PENITENȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ:
PENITÉNȚĂ, penitențe, substantiv feminin

1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, prin extensie privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva.

2. (livresc) Pocăință.

– Din latina poenitentia, limba franceza pénitence, italiana penitenza.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PENITENȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ:
PENITÉNȚĂ substantiv feminin

1. (În practicile creștine) Pedeapsă (pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul) pentru ispășirea și iertarea păcatelor; canon; (prin extensie) privațiune.

2. Căință, pocăință. [conform latina paenitentia, limba franceza pénitence, italiana penitenza].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

penitență
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru penitență:
*peniténță forme, plural e (latina poenitentia, limba franceza pénitence). Căință, regret adînc de păcatele comise. A face penitență, a te căi supunîndu-te unor chinurĭ (lucru inútil!) saŭ făcînd fapte bune în speranță că Dumnezeŭ îțĭ va ĭerta păcatele.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PENITENȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ:
PENITÉNȚĂ penitentae forme rel.

1) Pedeapsă impusă de biserică pentru ispășirea păcatelor; canon.

2) Mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăși; pocăință. /<lat. poenitentia, limba franceza pénitence, italiana penitenza
Forme diferite ale cuvantului penitenta: penitentae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PENITENȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ:
PENITÉNȚĂ, penitențe, substantiv feminin

1. (În practicile creștine) Pedeapsă dată de duhovnic la spovedanie (sau pe care și-o impune cineva), pentru ispășirea păcatelor ( vezi canon); prin extensie privațiune.

2. Pocăință.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PENITENȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ:
PENITÉNȚĂ substantiv feminin

1. pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul pentru ispășirea păcatelor; canon.

2. pocăință. (< limba franceza pénitence, latina paenitentia, italiana penitenza)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

penitență
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru penitență:
penitență substantiv verbal CĂINȚĂ. CONDAMNARE. MUSTRARE. OSÎNDĂ. PĂRERE DE RĂU. PEDEAPSĂ. POCĂINȚĂ. REGRET. REMUȘCARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PENITENȚĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ:
PENITÉNȚĂ substantiv (termen bisericesc) canon, pedeapsă, (învechit) podvig. (penitenta dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

PENITENȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PENITENȚĂ:
PENITENȚĂ substantiv (termen bisericesc) canon, pedeapsă, (învechit) podvig. (penitenta dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

penitență
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru penitență:
penitență forme

1. căință;

2. pedeapsă impusă de preot penitentului.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

penitență
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru penitență:
peniténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat peniténței; plural peniténțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

penitență
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru penitență:
peniténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat peniténței; plural peniténțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PENITENTA'
PENÍȚĂpeníța-bungeáculuiPENITENCIÁRPENITÉNTPENITÉNȚĂPENITENȚIÁLpenitențiárPÉNNIPÉNNIA

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL penitență
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului penitență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PENITÉNȚĂ penitențăe forme rel.
Penitență dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.
Penitență dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.

GRAMATICA cuvântului penitență?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului penitență.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul penitență poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul penitență sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul penitență are forma: peniténțe
VEZI PLURALUL pentru penitență la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE penitenţă?
Vezi cuvântul penitenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul penitenţă?
[ pe-ni-ten-ţă ]
Se pare că cuvântul penitenţă are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL penitență

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Afișaj optic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a în mod gratuit sau la un preț foarte scăzut; b în mod inutil, zadarnic sau neîntemeiat
trinitate, popular troiță
afișor 2
în zadar, degeaba
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app